Invazia rusă în Ucraina și luptele din incinta unor centrale nucleare, cum ar fi cele de la Zaporojie și Cernobîl, au reaprins o teamă care amintește de zilele Războiului Rece: cea a unui atac sau accident nuclear.
Cu toate că tehnologia nucleară are un mare potențial în multe privințe, ea este, de asemenea, plină de riscuri deosebit de grave pentru oameni și mediu. Unul dintre cele mai mari este sindromul de iradiere acută, boala cauzată de expunerea directă la radiații.
Ce este sindromul de iradiere acută?
Sindromul de iradiere acută este o boală gravă cauzată de expunerea la niveluri ridicate de radiații, de obicei într-o perioadă scurtă de timp. Cu alte cuvinte, depinde foarte mult de cantitatea de radiații absorbită de organism.
Prin scurt, apare atunci când persoana afectată a primit o doză mare de radiații, acestea au ajuns la organele interne (sunt penetrante), sunt recepționate de întregul organism și sunt primite într-un timp scurt (în câteva minute).
Deoarece sursele naturale de radiații nu sunt, de obicei, suficient de intense pentru a provoca acest sindrom, cele mai multe cazuri se datorează accidentelor nucleare grave în centralele nucleare sau laboratoare, expunerii la obiecte radioactive, deversări sau în cazul unei explozii atomice.
Care sunt simptomele?
Simptomele sindromul de iradiere acută sunt foarte variate și afectează diferite sisteme ale corpului uman. De obicei, acestea apar în mai multe faze distincte.
Prima dintre aceste faze este caracterizată prin greață, vărsături, dureri de cap și diaree. Începe la câteva minute până la câteva zile după expunere, iar simptomele pot fi intermitente.
După aceste semne, nu este neobișnuit ca persoana să experimenteze o ameliorare și chiar să rămână fără simptome pentru o perioadă de timp, ceea ce poate fi înșelător, iar apoi începe un al doilea proces cu simptome care variază în funcție de doza de radiații primită.
În mod specific, boala se manifestă în acest moment prin pierderea poftei de mâncare, oboseală, greață, vărsături, diaree și, în unele cazuri, leziuni ale pielii (roșeață, umflături, mâncărimi, bășici, ulcere), hemoragii interne, căderea părului, probleme dentare și chiar convulsii și comă.
Această fază poate dura de la câteva ore până la câteva luni, iar în multe cazuri poate fi fatală. Chiar și atunci când are loc recuperarea, leziunile cutanate pot rămâne vizibile o perioadă de timp și poate dura săptămâni pentru ca părul să crească din nou.
Cum se tratează?
Strategia pentru sindromul acut de iradiere este în principal de a face față diferitelor complicații care pot apărea și de a aștepta recuperarea. De aceea, de exemplu, poate fi necesară calmarea rănilor și arsurilor, menținerea hidratării pacientului și tratarea infecțiilor oportuniste care se dezvoltă ca urmare a leziunilor suferite.
Prognosticul depinde în mare măsură de doza de radiații primită și de faptul dacă a avut loc distrugerea măduvei osoase, care este adesea principala cauză a mortalității în sindromul iradierii acute.
Recuperarea completă a pacientului poate dura câțiva ani.