Aproape o oră și jumătate de somn pierdută în fiecare noapte. Atât a fost suficient pentru ca acul cântarului să urce, iar corpul să devină vizibil mai lent.
Un studiu al cercetătorilor de la Universitatea Columbia arată că un obicei aparent banal, întâlnit la milioane de oameni, poate avea consecințe directe asupra siluetei și a sănătății pe termen lung.
Participanții la experiment au fost rugați să-și amâne ora de culcare cu aproximativ 90 de minute, timp de șase săptămâni. Rezultatul? O acumulare medie de aproape jumătate de kilogram în doar o lună și jumătate. Dar cifra nu spune întreaga poveste.
În aceeași perioadă, aceiași oameni au devenit mai puțin activi, petrecând mai mult timp în stare de inactivitate decât atunci când respectau un program normal de odihnă. Ceea ce face această cercetare diferită de altele este scenariul pe care îl urmărește.
Studiile anterioare s-au concentrat pe privarea severă de somn, acea stare extremă în care organismul este forțat să funcționeze cu câteva ore de odihnă.
Aici, însă, specialiștii au vrut să vadă ce se întâmplă în condiții mult mai apropiate de viața reală, atunci când oamenii pierd aproximativ o oră sau o oră și jumătate de somn pe noapte, dar pe perioade mai lungi.
Pentru a obține răspunsuri, cercetătorii au recrutat 95 de adulți care dormeau în mod obișnuit între șapte și opt ore pe noapte. Timp de șase săptămâni, aceștia și-au amânat ora de culcare cu aproximativ 90 de minute, iar apoi au revenit la programul normal pentru alte șase săptămâni.
Pe tot parcursul experimentului, participanții au purtat dispozitive speciale de monitorizare a somnului, iar specialiștii au urmărit îndeaproape modificările de greutate, circumferința taliei, compoziția corporală și nivelurile hormonilor care controlează apetitul.
Cum se amplifică efectele în timp
Concluziile ridică o întrebare incomodă: ce se întâmplă atunci când acest obicei persistă luni sau chiar ani? Deși o creștere de aproximativ un kilogram în șase săptămâni poate părea neglijabilă, specialiștii avertizează că efectele se pot amplifica semnificativ în timp.
Extrapolând datele la un interval de un an, pierderea constantă a unei ore și jumătate de somn pe noapte ar putea duce la o creștere ponderală relevantă din punct de vedere medical. Mai mult decât atât, lipsa somnului a modificat comportamentul participanților.
În medie, aceștia au devenit mai sedentari, petrecând cu 17 minute în plus pe zi în stare de inactivitate. Diferența a fost și mai pronunțată în cazul bărbaților și al femeilor aflate la menopauză, unde timpul suplimentar petrecut fără activitate fizică s-a apropiat de 30 de minute zilnic.
Iar sedentarismul, avertizează cercetătorii, este un factor binecunoscut în apariția bolilor cronice, iar somnul insuficient pare să amplifice acest risc.
Semnale de alarmă pentru metabolism și inima
Analizele suplimentare efectuate pe același grup de participanți au scos la iveală și alte semnale de alarmă. Femeile cu risc cardiometabolic crescut au dezvoltat o rezistență mai mare la insulină după perioadele de somn insuficient, un mecanism cheie în apariția diabetului de tip 2.
Efectul a fost mai puternic în rândul femeilor aflate după menopauză. În același timp, cercetătorii au observat semne ale unor procese inflamatorii accentuate la participanții cu risc cardiovascular ridicat care au dormit mai puțin decât în mod obișnuit. Rămân încă multe necunoscute.
Specialiștii recunosc că sunt necesare cercetări suplimentare pentru a descifra exact mecanismele prin care lipsa somnului influențează metabolismul și greutatea corporală.
Totuși, concluziile actuale, publicate în revista medicală „Annals of Internal Medicine”, sugerează că un program de odihnă adecvat ar putea fi o măsură simplă și eficientă pentru reducerea riscului de obezitate, diabet și boli de inimă.
