O simplă schimbare a orelor la care mănânci ar putea duce la slăbire, chiar dacă nu depui niciun efort conștient de a reduce caloriile.
Este promisiunea pe care o sugerează un experiment recent coordonat de specialiștii de la Johns Hopkins Medicine, care au urmărit ce se întâmplă în organism atunci când mesele sunt strânse într-o fereastră limitată de timp.
Vorbim despre așa-numita alimentație cu restricție de timp, o variantă de post intermitent în care accentul nu cade pe ce anume mănânci sau pe cât de mult mănânci, ci pe intervalul din zi în care ai voie să consumi alimente.
Practic, toate mesele și băuturile cu calorii se concentrează într-o perioadă bine definită, urmată de ore lungi în care nu se consumă nimic caloric. În cadrul acestui studiu, participanții din grupul care a testat metoda au avut la dispoziție 10 ore pe zi pentru a mânca.
Ceilalți au continuat să respecte un program obișnuit, întins pe 16 ore. Cercetătorii au vrut să afle dacă doar această reorganizare a meselor, fără nicio intenție de a reduce caloriile, poate schimba greutatea, comportamentul alimentar, inflamația sau hormonii care reglează apetitul.
Experimentul s-a desfășurat pe parcursul a 12 săptămâni și a implicat adulți cu vârste între 18 și 69 de ani, diagnosticați cu obezitate și prediabet sau diabet de tip 2 ținut sub control prin dietă.
Dintre aceștia, 19 au intrat în grupul cu fereastră alimentară de 10 ore, iar 20 au rămas cu programul obișnuit de 16 ore.
Toți au primit aceeași dietă DASH
Un detaliu esențial a făcut diferența față de alte cercetări de acest tip. Toți participanții, indiferent de grup, au primit aceeași dietă, construită după modelul DASH, un regim care pune pe primul loc alimentele sănătoase și reduce carnea roșie, grăsimile, zahărul și sarea.
Mai mult, numărul de calorii a fost calculat individual, astfel încât fiecare participant să își mențină, teoretic, greutatea de la început. Mesele au fost gătite și livrate de unitatea de cercetare clinică Johns Hopkins, sub îndrumarea unor dieteticieni.
Astfel, oamenii de știință au putut observa efectul real al programului meselor, fără ca rezultatele să fie puse pe seama unei diete mai sărace în calorii. La finalul celor 12 săptămâni, ambele grupuri au slăbit, dar modest.
Cei care au mâncat doar în intervalul de 10 ore au pierdut, în medie, aproximativ 2,7% din greutatea corporală. Surpriza a venit din tabăra celor care au păstrat programul obișnuit: și ei au slăbit aproape la fel, aproximativ 2,5% din greutate.
Așadar, studiul arată că alimentația cu restricție de timp poate fi compatibilă cu o scădere ușoară în greutate, dar nu a demonstrat că fereastra de 10 ore produce o pierdere semnificativ mai mare decât programul normal atunci când alimentația este atent controlată.
Fără beneficii sistemice dovedite
Cercetătorii nu s-au limitat la cântar. Participanții au completat chestionare despre comportamentul alimentar, iar oamenii de știință au analizat și probe de sânge.
La sfârșitul studiului, ambele grupuri au raportat un control mai bun asupra alimentației, o tendință mai mică de a mânca atunci când se simțeau stresați și o susceptibilitate redusă la senzația de foame. Însă aceste schimbări nu au fost exclusive grupului care mânca doar într-un interval de 10 ore.
Au fost analizați și doi hormoni implicați în reglarea apetitului, grelina și leptina. Nici aici nu au apărut diferențe semnificative între cele două grupuri care să indice un avantaj clar al alimentației cu restricție de timp.
O altă întrebare a fost dacă reducerea ferestrei zilnice de alimentație produce efecte mai ample asupra organismului. Au fost evaluate mai multe elemente asociate inflamației și stresului, printre care proteina C reactivă și cortizolul. Din nou, rezultatele au fost asemănătoare în ambele grupuri.
Autorii subliniază că persoanele care au urmat programul de 10 ore au slăbit și și-au îmbunătățit comportamentul alimentar fără să fi redus intenționat caloriile.
În același timp, cercetătorii nu au identificat beneficii sistemice specifice care să poată fi atribuite exclusiv acestei strategii alimentare. Concluzia este mai nuanțată decât simpla idee că postul intermitent slăbește.
Alimentația cu restricție de timp ar putea reprezenta pentru unele persoane o metodă relativ simplă de organizare a meselor. Dar studiul a fost mic, cu numai 39 de participanți incluși în cele două grupuri analizate, iar durata a fost de doar 12 săptămâni.
În plus, majoritatea participanților au fost femei și persoane de culoare, astfel încât rezultatele trebuie confirmate în populații mai numeroase și mai diverse.
Cercetătorii vor să afle în continuare dacă alimentația cu restricție de timp poate fi utilă pentru menținerea greutății după slăbire, inclusiv în cazul persoanelor care au pierdut kilograme cu ajutorul altor intervenții.
