Mâna se întinde spre telefon chiar și atunci când ecranul e negru și tăcut. Îl deblochezi din reflex, în plină conversație, deși nicio notificare nu ți-a atras atenția.
Gestul pare banal, însă în spatele lui s-ar putea ascunde un mecanism subtil prin care creierul și corpul reacționează la stimulii digitali. Cercetătorii de la Universitatea Hokkaido din Japonia au vrut să afle de ce unii oameni sunt mai ușor de distras de tot ce amintește de smartphone.
Studiul lor, apărut în martie 2025 în revista Communications Psychology, a urmărit comportamentul a 58 de adulți tineri, cu o vârstă medie de aproximativ 19,6 ani.
Participanții au fost puși să identifice litere afișate pe un ecran, în timp ce în fundal apăreau, pe rând, imagini legate de telefoane mobile sau imagini neutre, fără nicio semnificație.
Oamenii de știință au înregistrat viteza cu care aceștia răspundeau, activitatea cardiacă și felul în care își percepeau propriile senzații din corp.
Semnalul corpului slăbește pe fondul stimulilor digitali
Rezultatele au scos la iveală două trăsături care îi caracterizează pe cei mai vulnerabili la aceste distrageri.
Prima ține de ceea ce specialiștii numesc conștientizare interoceptivă, adică abilitatea de a simți și de a interpreta semnalele pe care corpul le trimite din interior: foamea, setea, bătăile inimii, o stare de disconfort sau senzațiile legate de emoții.
Participanții care nu-și puteau ține atenția departe de imaginile cu telefoane au raportat scoruri mai mici la două componente ale acestei capacități: observarea senzațiilor corporale și încrederea în ele.
Cu alte cuvinte, pot petrece mult timp derulând rețelele sociale înainte de a realiza că le este foame sau că ar avea nevoie de o pauză. A doua caracteristică ține de reacția fiziologică.
La cei distrași constant de stimulii asociați telefonului, ritmul cardiac se accelera atunci când vedeau aceste imagini. În celălalt grup, inima tindea, dimpotrivă, să încetinească.
Diferențele au fost vizibile la aproximativ 300–1.700 de milisecunde după afișarea imaginilor, ceea ce sugerează că stimulii digitali declanșează un răspuns fiziologic diferit de la o persoană la alta, iar cei mai sensibili par să intre într-o stare de activare mai puternică.
Merită subliniat un lucru important: o accelerare temporară a pulsului nu înseamnă, prin ea însăși, că suferi de anxietate sau de dependență.
Participanții au completat și un chestionar care evalua utilizarea problematică a smartphone-ului, iar cei care erau distrași mereu de imaginile cu telefoane au raportat scoruri mai mari.
Astfel, cercetătorii au găsit o legătură între sensibilitatea la stimulii digitali, o conștientizare corporală mai slabă și folosirea problematică a telefonului.
Se conturează ideea că anumite persoane acordă stimulilor asociați smartphone-ului o importanță deosebită, chiar și atunci când încearcă să se concentreze pe altceva.
Ce rămâne nesigur și cum poți reacționa
Totuși, studiul are limitele lui, iar acestea contează. Nu s-a demonstrat existența unei dependențe clinice și nu s-a investigat direct comportamentul de a verifica repetat un telefon aflat pe silențios.
Experimentul a măsurat reacțiile la imagini, nu frecvența cu care oamenii își verifică dispozitivele în viața de zi cu zi. Nici metodele de reducere a utilizării telefonului nu au fost testate.
Rămâne deschisă întrebarea dacă atenția excesivă acordată telefonului scade conștientizarea corporală sau dacă, dimpotrivă, cei cu o conștientizare mai slabă sunt mai expuși la distragerile digitale. Chiar și așa, rezultatele pot îndemna la o atenție mai mare față de obiceiurile noastre digitale.
Un prim pas simplu este să observi momentele în care apare impulsul de a verifica ecranul și să te întrebi dacă ai nevoie de o informație anume sau dacă gestul a devenit automat.
Apoi, poți stabili intervale în care telefonul rămâne departe de spațiul de lucru, poți opri notificările neesențiale și poți evita să folosești dispozitivul în timpul meselor. Pauzele regulate și atenția acordată senzațiilor din corp pot ajuta la o relație mai echilibrată cu tehnologia.
Verificarea frecventă a telefonului nu înseamnă automat că ai o problemă psihologică. Cercetarea japoneză sugerează însă că sensibilitatea la stimulii digitali poate merge mână în mână atât cu felul în care ne percepem propriul corp, cât și cu reacțiile fiziologice ale organismului.
Sunt necesare studii mai ample pentru a înțelege dacă aceste trăsături favorizează utilizarea excesivă a telefonului sau dacă apar tocmai ca urmare a acesteia.





