Grăsimea de pe filtrul hotei nu este doar o problemă de aspect. Este un strat lipicios care se întărește în timp și care, lăsat să se acumuleze lângă o sursă de căldură, poate transforma bucătăria într-un pericol real. Totuși, soluția nu presupune neapărat produse agresive sau frecare intensă.
Există o metodă care folosește doar apă fierbinte, un ingredient alcalin și o rolă de folie de aluminiu. Iar folia nu este acolo pentru a curăța. Rolul ei este mai puțin evident: păstrează apa caldă mai mult timp, exact cât este nevoie ca grăsimea încăpățânată să se înmoaie.
În acest timp, bicarbonatul de sodiu sau soda de rufe fac treaba de dedesubt, desprinzând depunerile de pe suprafața metalică fără să fie nevoie de un burete dur. Și asta contează mai mult decât pare, pentru că o perie abrazivă poate deforma plasa filtrului sau îi poate strica finisajul.
Cum se face înmuierea fără să zgârii filtrul?
Pentru un filtru care arată încă rezistent, procedura este simplă. Se acoperă fundul unei chiuvete sau al unei tăvi încăpătoare cu folie de aluminiu, apoi se umple recipientul cu apă foarte fierbinte, dar care nu clocotește.
Fiindcă temperatura excesivă poate afecta garniturile sau alte componente sensibile. Se adaugă aproximativ două linguri de sodă de rufe la fiecare litru de apă, se amestecă ușor, iar filtrul se cufundă complet.
După 20-30 de minute, apa devine adesea tulbure și capătă o nuanță gălbuie, un semn că depunerile au început să cedeze. La final, tot ce rămâne este o clătire temeinică. Dar nu orice filtru tolerează o soluție alcalină.
Dacă plasa este fragilă, are deja urme de deteriorare sau există îndoieli legate de material, bicarbonatul de sodiu este alternativa mai blândă.
Într-un litru de apă fierbinte se amestecă aproximativ trei linguri de bicarbonat și puțin detergent lichid de vase, iar filtrul se lasă la înmuiat mai mult timp, pentru ca soluția să aibă răgazul să acționeze.
Uscarea incompletă ruginește filtrul
Înainte de orice intervenție, însă, instrucțiunile producătorului au prioritate. Unele filtre au finisaje sau materiale care nu suportă anumiți agenți de curățare, iar o greșeală aici poate costa mai mult decât o simplă mizerie.
După înmuiere, clătirea trebuie să fie una serioasă, până când nu mai rămâne nicio urmă de detergent sau grăsime. Apoi urmează un pas pe care mulți îl sar, deși este esențial: uscarea completă.
O plasă rămasă umedă, mai ales pe cadrul metalic, poate favoriza coroziunea în timp, în funcție de material. Cât de des trebuie făcută această operațiune? Depinde direct de ritmul în care gătești și de câtă grăsime produci. Pentru cine gătește zilnic
, o rutină de curățare la aproximativ două-trei săptămâni poate fi suficientă. Semnele nu mint: un filtru care se îngălbenește, devine lipicios sau pare încărcat nu mai suportă amânare. Metoda cu folie și bicarbonat este însă o soluție de întreținere, nu un miracol pentru cazurile extreme.
Dacă stratul de grăsime s-a întărit de luni întregi, probabil va fi nevoie de repetarea procedurii, de o înmuiere mai lungă sau de un degresant compatibil cu materialul filtrului.
Și, înainte de orice, un reflex care poate părea banal: oprește hota, scoate filtrul detașabil urmând indicațiile producătorului și nu lăsa niciodată apă sau soluții să ajungă la componentele electrice. Restul este doar o chestiune de răbdare și de puțină chimie bine aplicată.
