Oboseala care nu trece, picioarele umflate fără un motiv clar, urină mult mai puțină decât de obicei. Sunt semnale pe care mulți le pun pe seama stresului, a nopților nedormite sau a mesei de seară. De cele mai multe ori, au într-adevăr explicații banale.
Uneori însă, în spatele lor se ascunde o suferință a rinichilor sau, în situații extrem de rare, o boală despre care aproape nimeni nu a auzit vorbindu-se: sindromul hemolitic-uremic atipic, prescurtat aHUS.
Este o afecțiune care lovește în vasele de sânge minuscule din organism și poate declanșa complicații ce pun viața în pericol. Tocmai pentru că este atât de rară, informația ajunge greu la public. Statisticile mondiale arată că aHUS apare la aproximativ 2 până la 10 persoane din fiecare milion.
Ce se întâmplă, de fapt, în corp? Sistemul complement, o componentă a apărării imunitare, începe să funcționeze fără frână. Pereții vaselor mici de sânge sunt atacați, se formează cheaguri minuscule, iar organe precum rinichii, inima sau creierul suferă.
Debutul se manifestă adesea printr-o prăbușire bruscă a funcției renale, cunoscută medical drept leziune renală acută.
Cifrele arată un impact sever asupra rinichilor
Un studiu multicentric desfășurat în India, pe 781 de copii diagnosticați cu aHUS din 30 de centre, arată cât de grav este afectat rinichiul în această boală. O altă cercetare a scos la iveală un detaliu și mai dur: aproape unul din trei copii a avut nevoie de dializă pe parcursul bolii.
Cifrele vorbesc despre un impact major asupra capacității rinichilor de a-și face treaba. Pentru numeroși pacienți și pentru cei care îi îngrijesc, traseul până la aflarea diagnosticului pornește de la simptome banale, cum ar fi oboseala sau senzația că nu ajunge aerul.
Asemenea manifestări trec ușor neobservate. Și totuși, ceea ce pare fără legătură poate face parte, de fapt, din același tablou medical. Lista semnalelor este lungă și pestriță. Confuzie, convulsii, tulburări de vedere sau de vorbire.
Slăbiciune ori dificultăți la mișcarea unui braț sau a unui picior. Cantitate redusă de urină. Umflarea picioarelor și a feței. Dureri abdominale apărute brusc și intense. Poftă de mâncare scăzută. Tensiune arterială ridicată. Sângerări sau vânătăi care apar cu ușurință.
Un episod poate fi declanșat, în anumite situații, de infecții, sarcină, operații sau alte forme de stres pentru organism, la persoanele predispuse la dereglarea sistemului complement. Toate aceste simptome sunt frecvente și pot avea nenumărate cauze.
Prezența lor nu înseamnă automat că cineva are aHUS.
De ce contează fiecare detaliu pentru diagnostic
Rinichii rămân organul cel mai vizat, din cauza vaselor foarte mici pe care le conțin. Dar boala nu se limitează acolo. În formele severe, creierul, inima, plămânii și sistemul digestiv pot fi și ei afectați.
Fiindcă evoluția poate fi rapidă și poate lăsa leziuni ireversibile, orice suspiciune cere evaluare medicală de urgență și îngrijire specializată. Pacienții și familiile lor au un rol important atunci când apar simptome inexplicabile sau probleme la rinichi.
Analizele obișnuite le pot oferi medicilor indicii prețioase, precum combinația dintre anemie, un număr scăzut de trombocite – celulele care ajută la coagulare – și afectarea renală.
În funcție de tabloul clinic, medicii pot recomanda investigații suplimentare pentru a depista anomalii ale sistemului complement, inclusiv teste genetice și analize pentru anticorpii asociați acestui sistem. O îmbolnăvire bruscă poate însemna drumuri la mai mulți medici și prin mai multe spitale.
Păstrarea rezultatelor analizelor de sânge, a testelor pentru funcția renală, a scrisorilor de externare și a informațiilor despre afecțiuni anterioare îi ajută pe medici să pună diagnosticul. Și nu doar simptomele care par legate de rinichi contează.
Problemele abdominale severe, dificultățile de respirație, confuzia sau alte manifestări neobișnuite pot părea fără legătură cu rinichii. Spunându-i medicului tot ce se întâmplă, fără să ocolești nimic, poți face diferența atunci când acesta încearcă să recunoască o boală rară și complicată.
