Un aliment banal din frigider poate ascunde un cocktail de substanțe care, pentru anumite persoane, transformă o simplă gustare într-un risc real. Brânza, consumată zilnic în mii de gospodării din România, nu este nici pe departe un produs uniform.
În spatele aceleiași felii albe stau diferențe uriașe de compoziție, iar cine nu le cunoaște poate plăti scump. Sarea este primul vinovat. Sortimentele maturate, procesate sau pur și simplu sărate pot împinge aportul zilnic de sodiu mult peste limita sănătoasă.
Iar consecința nu întârzie: tensiunea arterială crește. Pentru cei diagnosticați cu hipertensiune, medicii repetă același sfat – mai puțină sare pe farfurie. Asta nu înseamnă însă că toate lactatele dispar din meniu.
O variantă cu mai puțin sodiu și o porție mai mică pot rezolva problema fără sacrificii drastice. La pacienții cu boală cronică de rinichi, calculele devin și mai delicate. Aici nu contează doar sarea, ci și fosforul.
Ambele substanțe pot fi prezente în cantități mari în anumite brânzeturi, iar rinichii afectați le gestionează greu. Totuși, nimeni nu poate primi o rețetă universală.
Decizia aparține medicului sau dieteticianului, care stabilește ce anume și cât anume poate consuma fiecare pacient, în funcție de stadiul bolii și de analize.
Grăsimile saturate și confuzia dintre intoleranță și alergie
Grăsimile saturate trag un al treilea semnal de alarmă. Consumate în exces, ele împing colesterolul LDL în sus, iar cei care trebuie să scadă acest indicator ajung să privească cu atenție fiecare sortiment. Nu doar cantitatea contează, ci și tipul ales.
Variantele cu mai puțină grăsime pot deveni o soluție practică, adaptată nevoilor fiecăruia. Există și o confuzie care persistă în rândul multor consumatori: intoleranța la lactoză nu este același lucru cu alergia la proteinele din lapte.
În primul caz, simptomele apar după consum – balonare, dureri abdominale, gaze sau diaree – dar toleranța variază enorm de la o persoană la alta. Unii suportă cantități mici din anumite brânzeturi, alții au nevoie de produse fără lactoză.
În al doilea caz, sistemul imunitar declanșează o reacție care poate merge de la urticarie și vărsături până la anafilaxie, o urgență medicală. Pentru acești pacienți, evitarea completă a laptelui și a produselor derivate, brânza inclusiv, rămâne singura măsură sigură.
Eticheta decide dacă brânza rămâne pe masă
Și totuși, brânza nu trebuie aruncată automat din dietă. Pentru majoritatea oamenilor, ea poate rămâne un aliat sănătos, o sursă de proteine și calciu, cu condiția să fie aleasă cu cap. Eticheta devine astfel cel mai bun prieten al consumatorului.
Conținutul de sare, grăsimi saturate și fosfor diferă atât de mult între sortimente, încât o porție mică dintr-un produs slab poate fi o alegere complet diferită față de aceeași cantitate dintr-unul gras și sărat. Nici guta nu impune eliminarea brânzei.
Lactatele nu se numără printre alimentele care trebuie scoase cu prioritate, așa cum se întâmplă cu anumite tipuri de carne sau fructe de mare, bogate în purine.
În schimb, fiecare pacient trebuie să își adapteze alimentația în funcție de nivelul acidului uric, de tratament și de celelalte afecțiuni asociate. Așadar, întrebarea nu este dacă brânza are sau nu voie pe masă, ci ce fel de brânză și în ce cantitate ajunge acolo.
Pentru unii, o felie subțire dintr-un sortiment ușor este perfect acceptabilă. Pentru alții, aceeași felie poate fi prea mult. Diferența o face nu produsul în sine, ci felul în care fiecare își citește eticheta, își cunoaște corpul și își ascultă medicul.
