Toamna începe, pentru mulți, cu un semn deranjant: tot mai multe fire de păr rămân pe pernă, în perie sau în scurgerea dușului. Nu este o simplă impresie.
Ciclul biologic al firului de păr are propriul calendar, iar cercetările care au urmărit variațiile de-a lungul anului au arătat că vara crește proporția firelor intrate în faza telogenă, cea care premerge căderea. La finalul verii și începutul toamnei, eliminarea firelor atinge un vârf.
În mod obișnuit, se pierd între 50 și 100 de fire pe zi. Când însă căderea devine vizibil mai abundentă, se menține, densitatea părului scade sesizabil sau cărarea se lărgește, este momentul unei evaluări dermatologice.
Căderea părului nu este un diagnostic în sine, ci un simptom, iar cauzele pot fi dintre cele mai diferite. Poate fi o variație sezonieră, un efluviu telogen, alopecie androgenetică, lipsuri nutriționale, schimbări hormonale sau afecțiuni ale scalpului.
Primul pas este să se stabilească originea problemei și să se observe în ce stare se află foliculii, explică Dr. Amalia Anghel, medic primar dermatovenerologie, doctor în științe medicale și fondator Skinmed Clinic. Componenta sezonieră a ciclului folicular există, într-adevăr.
Un studiu care a monitorizat timp de 18 luni ciclul părului la femei sănătoase a evidențiat fluctuații sezoniere ale proporției firelor în faza telogenă, cu un maxim al căderii spre august-septembrie.
Problema apare atunci când orice cădere observată în septembrie este pusă automat pe seama anotimpului. Un episod de efluviu telogen, de pildă, poate deveni vizibil la două-trei luni după evenimentul care l-a provocat.
O infecție, febra, stresul puternic, o operație, o dietă severă, scăderea rapidă în greutate, carența de fier, modificările hormonale sau anumite medicamente pot deregia ciclul folicular. Altfel spus, cauza părului care cade în octombrie s-ar putea să fi apărut în iulie.
Ce dezvăluie tricoscopia despre foliculi
În consultație, interesul se îndreaptă puternic spre ce s-a petrecut în viața pacientului în lunile anterioare. Dacă există, de exemplu, o carență de fier sau o problemă tiroidiană, stimularea locală a scalpului nu poate ține locul tratamentului cauzei, subliniază Dr. Amalia Anghel.
Aici devine esențială una dintre investigațiile-cheie în diagnosticul alopeciilor: tricoscopia.
Este o metodă neinvazivă de examinare dermatoscopică a scalpului și a firelor de păr, prin care medicul poate evalua densitatea, diametrul firelor, variațiile de grosime, unitățile foliculare și anumite modificări ale scalpului.
Tricoscopia ajută atât la diferențierea formelor de alopecie, cât și la urmărirea evoluției. Pacientul vede câte fire cad, dar dermatologul trebuie să vadă ce se întâmplă cu cele care rămân, spune Dr. Amalia Anghel.
Miniaturizarea foliculilor are o importanță majoră în alopecia androgenetică, iar tricoscopia oferă informații pe care simpla examinare cu ochiul liber nu le dezvăluie. Avantajul este și unul practic: imaginile și parametrii obținuți la început pot fi comparați ulterior cu evaluările de control.
Astfel, eficiența unui tratament nu mai este apreciată doar după impresia pacientului că părul pare mai des.
PRP nu înlocuiește diagnosticul
Una dintre terapiile folosite în dermatologie pentru anumite forme de alopecie este PRP, plasma îmbogățită cu trombocite. Procedura utilizează sângele propriu al pacientului.
După recoltare și procesare, rezultă o fracțiune plasmatică bogată în trombocite, care conțin factori de creștere implicați în repararea și regenerarea țesuturilor. Preparatul este apoi injectat în scalp, în zonele stabilite de medic.
PRP a fost studiat mai ales în alopecia androgenetică, o afecțiune extrem de răspândită. Literatura medicală estimează că până la 80% dintre bărbați pot avea manifestări ale alopeciei androgenetice până la vârsta de 70 de ani.
Problema este relevantă și pentru femei, mai ales odată cu înaintarea în vârstă și modificările hormonale. PRP nu este însă o injecție universală împotriva căderii părului, avertizează Dr. Amalia Anghel.
Rezultatele depind de diagnostic, de stadiul afecțiunii și de capacitatea foliculilor existenți de a răspunde. De aceea, PRP-ul nu ar trebui separat de consultația dermatologică și de tricoscopie. Datele sunt promițătoare, dar trebuie citite cu prudență.
O meta-analiză a studiilor clinice randomizate, care a inclus 431 de pacienți cu alopecie androgenetică, a identificat după PRP o creștere medie a densității de aproximativ 27,5 fire/cm² față de grupurile de control.
Autorii au semnalat însă diferențe importante între protocoalele studiilor și au apreciat calitatea generală a dovezilor ca fiind redusă.
O analiză mai amplă publicată în 2025, care a reunit 43 de studii randomizate și 1.877 de participanți, a găsit la rândul ei beneficii ale PRP pentru densitatea părului, în funcție de protocolul utilizat.
Prin urmare, PRP are suport clinic pentru anumite indicații, dar rezultatele nu sunt identice pentru fiecare pacient și pentru fiecare tip de alopecie.
Când rezultatele se măsoară în luni
Părul crește lent. Un folicul nu poate fi resetat peste noapte, iar evaluarea unui tratament după o singură ședință poate genera așteptări greșite. În studiile clinice, rezultatele PRP sunt urmărite după serii de proceduri și la intervale de câteva luni.
O meta-analiză a studiilor randomizate a identificat creșteri semnificative ale densității părului la 3 și 6 luni după tratament. Când tratăm părul, trebuie să respectăm biologia foliculului, explică Dr. Amalia Anghel.
La început poate interesa reducerea căderii, apoi se urmăresc diametrul firelor și densitatea. Rezultatul se construiește și se măsoară în timp. Tocmai de aceea protocoalele dermatologice folosesc frecvent serii de tratamente, urmate de reevaluare.
Acesta este probabil cel mai important lucru de știut înainte de a programa o procedură. Dacă investigațiile arată o carență de fier, o tulburare tiroidiană, o problemă hormonală sau o altă cauză medicală, aceasta trebuie abordată corespunzător.
În alopecia androgenetică, PRP poate face parte dintr-un plan mai amplu și poate fi asociat, atunci când medicul consideră necesar, altor tratamente. Există și forme de alopecie în care pierderea foliculilor poate deveni ireversibilă, motiv pentru care diagnosticul precoce contează.
În tratamentul căderii părului, întrebarea importantă nu este care este cea mai nouă procedură, ci ce tip de cădere există și ce foliculi mai pot fi recuperați sau protejați. De aici începe tratamentul corect, spune Dr. Amalia Anghel.
Pentru pacienții la care evaluarea dermatologică stabilește indicația pentru PRP, Skinmed Clinic are în această toamnă două protocoale dedicate sănătății părului: Hair Revive, care asociază o serie de patru ședințe PRP cu tricoscopia, și Hair Restore, un protocol extins la șase ședințe, asociat de asemenea evaluării tricoscopice.
Alegerea între ele trebuie făcută în funcție de diagnostic, stadiul problemei și obiectivul terapeutic. Pentru pacientul care observă că îi cade părul mai mult toamna, primul pas rămâne însă același: diagnosticul înaintea procedurii.
Tricoscopia poate arăta ce se întâmplă la nivelul scalpului, iar consultația dermatologică poate stabili dacă este o variație sezonieră, un efluviu telogen, o alopecie androgenetică sau o problemă care necesită investigații suplimentare.
Abia după această etapă putem vorbi despre PRP și despre numărul de ședințe care are sens pentru pacientul respectiv. Articol redactat de: Dr. Amalia Anghel, medic primar dermatovenerologie, doctor în științe medicale și fondator Skinmed Clinic. Data publicării: 27/09/2026
