Camera hiperbarică reprezintă o structură medicală etanșă în care pacienții sunt expuși la presiune atmosferică crescută în timp ce respiră oxigen pur.
Această formă de terapie medicală este utilizată în principal pentru tratarea rănilor, arsurilor și infecțiilor, precum și în cazuri de intoxicație cu monoxid de carbon sau embolism gazos.
Principiul de funcționare al terapiei hiperbarice se bazează pe creșterea cantității de oxigen dizolvat în sânge și țesuturi.
Atunci când pacientul inhalează oxigen pur sub presiune crescută, acesta pătrunde mai eficient în zonele afectate ale organismului, stimulând procesele naturale de vindecare și regenerare tisulară.
Instituții medicale prestigioase precum Clinica Mayo și Cleveland Clinic confirmă eficacitatea acestei terapii în accelerarea vindecării rănilor și formarea de noi vase sanguine. Cu toate acestea, terapia hiperbarică prezintă și riscuri semnificative care necesită atenție deosebită.
Administrația pentru Alimente și Medicamente din Statele Unite (FDA) subliniază pericolul potențial al utilizării oxigenului concentrat, care poate provoca incendii sau explozii, în special în facilități neautorizate.
Un incident tragic recent, soldat cu decesul unui copil într-o cameră hiperbarică neacreditată, evidențiază importanța respectării stricte a normelor de siguranță.
FDA atrage atenția asupra limitărilor acestei terapii, precizând că nu există dovezi științifice care să susțină eficacitatea sa în tratarea unor afecțiuni precum autismul sau boala Alzheimer, deși unele centre promovează astfel de utilizări.
Pentru siguranța pacienților, tratamentele hiperbarice trebuie efectuate exclusiv în centre medicale acreditate, sub supravegherea personalului medical specializat, iar pacienții au obligația de a se informa corespunzător și de a consulta specialiști înainte de a începe terapia.
