„Îmi puteți regenera cartilajul fără operație?” Întrebarea ajunge tot mai des pe masa medicului ortoped, iar răspunsul scurt este: depinde. Depinde de ceea ce s-a întâmplat deja în articulație, de cât de mult s-a degradat țesutul și de ce își dorește pacientul de la viața lui de zi cu zi.
Pentru că, dincolo de promisiunile care sună spectaculos, realitatea medicală este mult mai nuanțată decât un simplu „da” sau „nu”. În 2026, ortobiologia a devenit unul dintre cele mai discutate domenii ale ortopediei.
Termeni precum PRP, factori de creștere sau „celule stem” au ieșit din laboratoare și au ajuns în vocabularul obișnuit al pacienților. Dar această popularitate vine la pachet cu o capcană: confuzia dintre ceea ce poate face cu adevărat medicina regenerativă și ceea ce pare că ar putea face.
„Prima întrebare nu ar trebui să fie «ce injectăm?», ci «ce structură este afectată, cât de avansată este leziunea și ce vrem să obținem?»”, explică Dr. Mihai Râșcu, medic primar ortopedie-traumatologie sportivă, specialist în chirurgie artroscopică și coordonator al Clinicii de Genunchi și Șold Ortokinetic.
PRP, de exemplu, este una dintre cele mai cunoscute terapii din această categorie. Se obține din sângele pacientului, care este recoltat și procesat pentru a concentra trombocitele.
Apoi, această componentă este injectată în zona afectată, unde trombocitele eliberează factori de creștere implicați în procesele de vindecare.
Sună simplu și eficient, dar medicul atrage atenția asupra unei nuanțe esențiale: „PRP nu trebuie prezentat pacientului drept o substanță miraculoasă care reconstruiește un genunchi uzat. Rolul său este mult mai nuanțat.
În cazurile bine selectate putem obține reducerea durerii, controlul simptomelor și îmbunătățirea funcției articulare.”
De ce stadiul bolii dictează tratamentul
Aici intervine cea mai mare dezamăgire pentru cei care caută o soluție rapidă. Cartilajul articular nu are o capacitate impresionantă de regenerare. Când uzura este avansată și articulația este profund deteriorată, nicio injecție biologică nu poate readuce genunchiul la starea de la 20 de ani.
Dar medicina modernă a găsit o altă strategie: să intervină mai devreme, înainte ca degradarea să ajungă într-un punct fără întoarcere. „Avem tendința să privim tratamentul ortopedic în două extreme: fie luăm antiinflamatoare, fie ne operăm.
Între cele două există însă o zonă terapeutică foarte importantă”, spune Dr. Râșcu, enumerând recuperarea medicală, corectarea biomecanicii, controlul greutății, kinetoterapia și infiltrațiile.
Pentru pacientul cu gonartroză, întrebarea esențială nu este ce tratament există, ci în ce stadiu se află boala.
Un pacient cu modificări incipiente sau moderate, cu mobilitate încă bună și fără distrucții structurale majore are la dispoziție opțiuni pe care un pacient cu artroză avansată, deformare și contact os-pe-os nu le mai are.
„Scopul nostru este să păstrăm articulația naturală cât timp acest lucru este rezonabil și sigur pentru pacient. Dar trebuie să știm și momentul în care încercarea repetată de a amâna intervenția nu mai aduce beneficii”, subliniază medicul.
Niciun termen nu a fost mai intens promovat decât „celulele stem”. Pentru pacient, formula sună ca o soluție magică: celule care reconstruiesc automat cartilajul pierdut. Realitatea este considerabil mai complexă.
Există produse diferite, tehnici diferite de recoltare și procesare și, foarte important, niveluri diferite de dovezi științifice. „Pacientul trebuie să întrebe exact ce produs i se administrează, care este indicația lui și ce rezultat realist poate aștepta.
Termenul «regenerativ» nu reprezintă, singur, o garanție a regenerării anatomice”, atrage atenția Dr. Râșcu. O schimbare importantă în ortopedia modernă este utilizarea ecografiei musculoscheletale pentru ghidarea infiltrațiilor.
Medicul poate urmări acul în timp real și poate administra substanța exact în structura vizată. „Dacă avem posibilitatea să vedem exact unde ajunge acul și unde administrăm tratamentul, este firesc să folosim această precizie”, explică specialistul.
Există însă și momentul în care articulația este prea deteriorată pentru ca terapiile conservative sau biologice să ofere rezultatul dorit.
Artroza avansată poate însemna pierderea importantă a cartilajului, deformarea articulației, limitarea severă a mobilității și durere inclusiv în repaus sau în timpul nopții.
În asemenea situații, repetarea infiltrațiilor doar pentru a evita operația poate însemna prelungirea unei perioade în care pacientul trăiește cu durere și mobilitate redusă. „Nu trebuie să ne fie teamă nici de medicina regenerativă, nici de chirurgie.
Trebuie să alegem tratamentul potrivit în momentul potrivit”, conchide Dr. Râșcu.
Conservarea articulației devine noul standard
Filosofia ortopediei contemporane s-a schimbat profund. Accentul este pus acum pe joint preservation – conservarea articulației. În cazul meniscului, de exemplu, abordarea modernă încearcă să păstreze cât mai mult țesut meniscal funcțional, atunci când tipul leziunii permite.
În cazul cartilajului și al artrozei incipiente, obiectivul este identificarea precoce a problemei și controlarea factorilor care accelerează degradarea.
Același principiu se aplică sportivilor: revenirea rapidă pe teren este importantă, dar sănătatea articulației peste zece sau douăzeci de ani este la fel de importantă. „Ortopedia viitorului va însemna din ce în ce mai mult tratament personalizat. Nu tratăm un RMN și nu tratăm doar o durere.
Tratăm un pacient, vârsta sa biologică, nivelul de activitate, leziunea, biomecanica și obiectivele pe care le are. Uneori soluția este kinetoterapia, alteori o infiltrație, alteori artroscopia, iar în stadiile avansate protezarea.
Progresul constă în capacitatea de a alege corect între aceste variante”, explică medicul.
Durerea articulară care persistă, genunchiul care se umflă după efort, senzația de instabilitate, blocajele articulare, reducerea mobilității sau imposibilitatea de a reveni la activitatea sportivă obișnuită merită investigați.
Cu cât cauza este identificată mai devreme, cu atât medicul are mai multe variante prin care poate încerca să păstreze articulația și funcția ei.
Iar aceasta este probabil cea mai importantă promisiune realistă a ortopediei regenerative: nu o articulație „nouă” obținută peste noapte, ci șansa de a interveni mai devreme, mai precis și mai personalizat pentru a păstra cât mai mult timp articulația pe care o avem.
