Un copil care nu creează probleme poate fi, de fapt, un copil speriat.
Avertismentul vine de la Delia Sandu, profesor formator și antreprenor în educație, care spune că faptul că este cuminte, ascultă, nu deranjează nu garantează că în spatele acestui comportament nu se ascunde o teamă pe care adulții nu o observă.
Este vorba despre frica de a greși și despre nevoia copilului de a nu pierde aprobarea adultului. Din exterior, un elev care respectă regulile și nu intră în conflicte pare ideal. Dar motivul pentru care face acest lucru poate schimba complet tabloul.
Delia Sandu, absolventă a Facultății de Litere din cadrul Universității Transilvania din Brașov, specializarea română-franceză, cu studii continuate la Universitatea din București și experiență în domeniul educației, atrage atenția asupra unui element esențial:
reacția profesorului în momentul în care copilul greșește. „Este absolut esențială reacția unui profesor atunci când un copil greșește. De ce? Pentru că, dacă este condamnat, dacă este corectat, înseamnă că va avea un curaj din ce în ce mai scăzut pentru a încerca din nou”, explică specialista.
Există copii mai rezervați, copii care se adaptează ușor regulilor și copii care pur și simplu nu simt nevoia să iasă în evidență. Semnalul de alarmă nu privește aceste situații.
Problema apare atunci când copilul încearcă să fie permanent pe placul adultului și evită greșeala pentru că se teme de consecințe. „Este chiar greșit să ne imaginăm că avem un copil cu minte dacă nu auzim nimic de rău de la doamna educatoare.
Asta nu înseamnă neapărat ceva bun, înseamnă că este un copil care nu ridică probleme, un copil care caută să fie cât mai mult pe placul educatorului, profesorului și căruia îi este frică să greșească”, avertizează Delia Sandu.
Frica de greșeală se transformă în frica de a fi văzut
Frica de greșeală nu se manifestă obligatoriu printr-un comportament vizibil. Dimpotrivă, poate rămâne nedetectată tocmai pentru că acel copil nu creează dificultăți.
Ea apare în momentele în care trebuie să răspundă la o întrebare fără să fie complet sigur de răspuns, când trebuie să propună propria soluție, când trebuie să încerce ceva nou sau când rezultatul ar putea să nu fie cel așteptat.
Copilul care a învățat că varianta cea mai sigură este să nu greșească poate ajunge să aleagă să nu încerce deloc. Consecințele nu se opresc aici.
„Această frică de greșeală poate ulterior să ducă la o frică de a lua inițiativa, de a se dezvolta, de a crea și, în general, la frica de a fi văzut”, spune specialista. Cu alte cuvinte, teama de a greși se poate transforma într-o teamă de a exista vizibil, de a propune, de a construi.
Corectarea greșelii poate hrăni teama sau curajul
Greșeala este inevitabilă într-o sală de clasă. Un copil va da răspunsuri greșite, va înțelege uneori eronat o cerință, va face un calcul incorect sau va propune o soluție care nu funcționează. A corecta aceste greșeli face parte din rolul profesorului.
Discuția inițiată de Delia Sandu privește însă felul în care se face această corectare și ceea ce înțelege copilul din reacția adultului. Una este ca elevul să afle că răspunsul său nu este corect și să fie ajutat să înțeleagă de ce.
Alta este ca greșeala să devină pentru el un moment pe care încearcă cu orice preț să îl evite. În cea de-a doua situație, riscul este ca elevul să nu mai fie preocupat în primul rând să descopere răspunsul, ci să găsească răspunsul pe care adultul îl așteaptă de la el.
Pentru părinți, faptul că profesorul nu are nimic negativ de raportat rămâne, evident, o veste bună. Nu există însă o regulă potrivit căreia un copil liniștit ascunde automat o teamă și nici comportamentul disciplinat nu trebuie transformat într-un motiv de îngrijorare.
Avertismentul specialistei privește mai degrabă ceea ce nu se vede imediat din calificativul de „copil cuminte”: dacă acesta se simte suficient de sigur încât să întrebe atunci când nu știe, să spună ce gândește, să încerce ceva nou și să accepte că uneori poate greși.
Pentru că un copil poate să respecte regulile și, în același timp, să aibă curajul de a se exprima. Problema apare atunci când liniștea lui nu vine din alegere sau temperament, ci din teama că orice pas greșit îi poate aduce dezaprobarea adultului.
