Oamenii de știință dezbat clasificările memoriei. Există multe teorii cu privire la tipurile de memorie din creierul uman. Majoritatea oamenilor de știință consideră că există cel puțin patru tipuri generale de memorie:
memoria de lucru memoria senzorială memoria senzorială memoria pe termen scurt memoria pe termen lung
Unii cercetători sugerează că acestea nu sunt tipuri distincte de memorie, ci mai degrabă etape ale memoriei. Potrivit acestora, memoria începe cu memoria senzorială, trece la memoria pe termen scurt și apoi poate trece la memoria pe termen lung. O amintire pe care o persoană o folosește doar pentru scurt timp, cum ar fi un cuvânt pe care îl folosește la începutul unei propoziții, face parte din memoria de lucru și este posibil să nu treacă niciodată la o altă parte a memoriei.
Cele 4 tipuri de memorie
1 Memoria senzorială
Memoria senzorială stochează informațiile senzoriale pentru perioade foarte scurte de timp, de obicei 1 secundă sau mai puțin. Prelucrarea amintirilor și a altor informații începe în acest tip de memorie.
Dacă o persoană este atentă la datele senzoriale, informațiile pot fi transferate în memoria pe termen scurt și apoi în memoria pe termen lung.
Iată câteva exemple de memorie senzorială:
înregistrarea sunetelor pe care o persoană le întâlnește în timp ce merge pe jos recunoașterea pe scurt a ceva în câmpul vizual Memoria senzorială ajută o persoană să reconstruiască o imagine a lumii din imagini, sunete și alte experiențe senzoriale recente.
Atunci când o anumită experiență senzorială devine relevantă, cum ar fi mirosul unui lucru din bucătărie, aceasta poate fi transferată în alte tipuri de memorie. În caz contrar, amintirile senzoriale sunt pe termen foarte scurt, iar o persoană le uită rapid. De exemplu, o persoană nu își va aminti toate sunetele specifice pe care le-a auzit în ultimele 30 de secunde, 30 de minute sau 30 de zile, decât dacă există un motiv pentru a le reține.
2 Memoria pe termen scurt
Memoria pe termen scurt permite unei persoane să își amintească un șir limitat de informații pentru o perioadă scurtă de timp. Aceste amintiri dispar rapid, după aproximativ 30 de secunde. Memoria pe termen scurt nu este doar o memorie care nu durează mult timp. Mai degrabă, este un tip de stocare pe termen scurt care poate reține doar câteva elemente de informații.
Iată câteva exemple de memorie pe termen scurt:
memorarea și repetarea unui șir de 5 până la 7 cuvinte memorarea unui număr de telefon în timp ce folosește un pix pentru a-l scrie
3 Memoria de lucru
Memoria de lucru este similară cu memoria pe termen scurt. Cu toate acestea, spre deosebire de memoria pe termen scurt, memoria de lucru este cea în care o persoană manipulează informațiile. Aceasta îi ajută să își amintească detaliile sarcinii în cauză. Iată câteva comportamente care utilizează memoria de lucru:
-rezolvarea unei probleme matematice complexe în care trebuie să rețineți mai multe numere -gătitul unui preparat, ceea ce vă cere să vă amintiți ingredientele pe care le-ați adăugat deja participarea la o dezbatere, în care trebuie să rețineți principalele argumente și dovezi folosite de fiecare parte.
În timp ce specialiștii separă, în general, memoria de lucru și memoria pe termen scurt în două categorii diferite, cercetările arată adesea o suprapunere semnificativă între cele două.
4 Memoria pe termen lung
Memoria pe termen lung stochează o gamă largă de amintiri și experiențe. Majoritatea amintirilor pe care oamenii și le amintesc, în special cele care durează mai mult de 30 de secunde, fac parte din memoria pe termen lung. Mulți cercetători împart memoria pe termen lung în două subcategorii: amintiri implicite și amintiri explicite.
– Memoria explicită pe termen lung
Amintirile explicite sunt amintiri conștiente ale unor evenimente, fapte autobiografice sau lucruri pe care o persoană le învață.
Iată câteva tipuri de memorie explicită pe termen lung.
Acestea sunt amintiri de evenimente sau fapte autobiografice. Printre exemplele de memorie episodică se numără amintirile legate de alegeri, evenimente din copilărie și fapte personale, cum ar fi dacă cineva este căsătorit sau nu.
Amintirile semantice sunt cunoștințe generale despre lume. O persoană își poate aminti un fapt sau un eveniment pe care nu l-a trăit pentru că l-a învățat sau studiat. De exemplu, a ști cum arată inima umană este un exemplu de memorie semantică. Cu toate acestea, ar fi o memorie episodică dacă persoana și-ar aminti că a disecat o inimă de porc la școală.
– Memoria implicită pe termen lung
Amintirile implicite sunt amintiri care influențează comportamentul unei persoane. Cu toate acestea, oamenii nu se gândesc în mod conștient la ele.
Memoria procedurală ajută o persoană să îndeplinească sarcini familiare, cum ar fi mersul pe jos sau condusul.
La început, este posibil să trebuiască să învețe cum să facă aceste lucruri și să își amintească abilitățile specifice, dar, în cele din urmă, aceste sarcini devin o parte automată a memoriei procedurale.
Priming-ul apare atunci când experimentele influențează comportamentul unei persoane. De exemplu, un fumător poate avea poftă de o țigară după o masă sau un experimentator poate antrena o persoană să apese un buton ca răspuns la o fotografie. Condiționarea clasică și operantă constă în condiționarea oamenilor sau a animalelor să adopte comportamente specifice ca răspuns la anumite experimente.
Are memoria o capacitate nelimitată?
Memoria de lucru, memoria senzorială și memoria pe termen scurt au capacități mai reduse. Acest lucru se datorează faptului că aceste tipuri de memorie durează doar o perioadă scurtă de timp. În cazul memoriei pe termen scurt, există, de obicei, o limită specifică pentru cantitatea de informații pe care o persoană o poate reține, de obicei în jur de șapte elemente.
Unele persoane își pot crește capacitatea de memorare pe termen scurt prin exercițiu. Creierul nu este un computer, iar amintirile nu ocupă spațiu fizic. În teorie, nu există o limită specifică pentru capacitatea de memorie pe termen lung. Cu toate acestea, calitatea amintirilor și detaliile acestora pot varia și se pot schimba în timp:
Amintirile pot fi nesigure
Creierul nu înregistrează perfect amintirile, astfel încât amintirile se pot schimba sau dispărea în timp.
Numeroase studii sugerează că amintirile nu sunt de încredere, chiar și atunci când o persoană își amintește foarte clar ceva: într-un studiu din 2015, cercetătorii au reușit să convingă oameni nevinovați în doar câteva ore că au comis infracțiuni grave, cum ar fi atacul cu armă, când erau adolescenți.
Poate o persoană să aibă o memorie fotografică?
Unii oameni au o memorie excepțional de bună. Persoanele cu hipertimie, o afecțiune extraordinar de rară, își pot aminti toate sau majoritatea amintirilor autobiografice. Alții își pot exersa memoria pentru a-și reaminti mai bine informațiile sau pentru a-și aminti șiruri de cuvinte sau numere. Nu există nicio dovadă științifică că cineva are o așa-numită memorie fotografică. Creierul nu este un aparat de fotografiat și nu poate înregistra perfect informațiile.
Îmbunătățiți-vă memoria
Iată câteva strategii pentru îmbunătățirea memoriei:
-Dezvoltarea de dispozitive mnemotehnice pentru a memora informații noi. De exemplu, pentru a reține toate numele dintr-o cameră, ar putea fi necesară crearea unei rime sau a unei asocieri pentru fiecare nume. -Faceți ghicitori și puzzle-uri. -Să dezvoltați asociații puternice de memorie pentru a vă ajuta să vă amintiți lucruri. A vorbi despre amintiri recente sau a ține un jurnal poate ajuta la cultivarea acestor asociații. Exerciții cardio-vasculare pentru a promova sănătatea creierului. Activitatea fizică îmbunătățește toți markerii unei bune activități cerebrale. Memorie inclusă.
Aben, B., et al. (2012). Despre distincția dintre memoria de lucru și memoria pe termen scurt. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3425965/
Ally, B. A., et al. (2013). Un caz de hipertimesie: Regândirea rolului amigdalei în memoria autobiografică. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3432421/
Bridge, D. J., & Voss. J. L. (2014). Legătura hipocampală a informațiilor noi cu urme de memorie dominante poate susține atât stabilitatea cât și schimbarea memoriei. https://www.jneurosci.org/content/34/6/2203
Camina, E., & Güell, F. (2017). Bazele neuroanatomice, neurofiziologice și psihologice ale memoriei: Modele actuale și originile lor. https://www.frontiersin.org/articles/10.3389/fphar.2017.00438/full
Cascella, M., & Khalili, Y. A. (2020). Afectarea memoriei pe termen scurt. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK545136/
Cowan, N. (2008). Care sunt diferențele dintre memoria pe termen lung, memoria pe termen scurt și memoria de lucru? https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2657600/
Keane, M. M., et al. (2015). Atenția și memoria implicită: Beneficiile și costurile induse de preamărire pentru cerințele atenționale distincte. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4329254/
Lacy, J. W., & Stark, C. E. L. (2013). Neuroștiința memoriei: Implicații pentru sala de judecată. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4183265/
Memoria senzorială. (n.red.). https://dictionary.apa.org/sensory-memory
Shaw, J., & Porter, S. (2015). Construirea unor amintiri false bogate de comitere a unei infracțiuni [Rezumat]. https://journals.sagepub.com/doi/10.1177/0956797614562862
Strategii pentru îmbunătățirea memoriei. (2011). https://www.lanecc.edu/sites/default/files/disability/memoryimprovementstrategies.pdf
Tipuri de memorie. (n.red.). https://learn.genetics.utah.edu/content/memory/types/