Timp de trei ani, cel mai valoros nume din înotul românesc a trăit cu un gol uriaș în propria viață: nu avea nicio idee câți bani are. A fost alegerea lui, nu o întâmplare. David Popovici a cerut, la 16 ani, ca părinții săi să îi ascundă realitatea financiară.
Nu voia să audă sume, nu voia să vadă conturi. Motivația? O teamă pe care puțini sportivi de talia lui ar recunoaște-o: frica de a nu se schimba. În spatele medaliilor și al contractelor de sponsorizare, campionul a construit un mecanism de protecție.
„Încă de când am început să fac mai mulți bani, le-am spus alor mei că nu vreau să aflu câți bani fac”, a povestit el, într-o discuție amplă despre carieră și bani, la emisiunea „La Cină”, difuzată de Digi24.
Ajunsesem, spune el, la o stare în care simpla cunoaștere a averii sale i se părea periculoasă. „Ajunsesem în interiorul meu să am o frică de a nu mă schimba atunci când aflu”, a mărturisit înotătorul.
Așa că, vreme de aproximativ trei ani, între 16 și 19 ani, a înotat, a câștigat și a strâns, fără să știe ce se adună în numele lui.
Cifrele din cont nu i-au fost niciodată motorul
Momentul adevărului a venit târziu, în raport cu ritmul în care cariera lui a explodat. La 19 ani, a simțit că poate face față. „Mi-am făcut curaj și am întrebat-o pe mama: «Hei, câți bani am în cont?»”, a relatat sportivul.
Răspunsul l-a luat prin surprindere: „Erau mult mai mulți decât mă așteptam”. Pentru Popovici, însă, cifrele din cont nu au fost niciodată motorul.
„Înot mai mult pentru a mă descoperi pe mine și a mă depăși”, a explicat el, sugerând că performanța rămâne un dialog interior, nu o cursă după recompense.
Lipsurile din copilărie l-au transformat în campion
Dincolo de propria poveste, campionul a tras un semnal de alarmă cu privire la sportivii români care nu au aceeași susținere.
El a subliniat că se consideră privilegiat datorită sponsorilor care i-au fost alături ani la rând, dar a atras atenția că nu toți cei care aduc rezultate se bucură de aceleași condiții. „Cunosc sportivi de talie din România care nu au aceleași condiții pe care le am eu acum”, a spus el.
Statul român, în viziunea sa, are o datorie clară față de acești sportivi.
„Mi se pare o responsabilitate care trebuie luată în serios de statul român”, a declarat Popovici, adăugând că sumele promise pot avea un impact uriaș: „Multe dintre premiile pe care sportivii le așteaptă le pot schimba viața în bine”.
Întrebarea pe care o lansează este directă și incomodă: „Cât de mult pot aștepta sportivii ăștia?”. El a promis că va repeta acest mesaj de fiecare dată când va avea ocazia.
Popovici a vorbit, de asemenea, despre lipsurile cu care s-a confruntat la începutul carierei și despre modul în care acestea i-au modelat caracterul. „De fiecare dată când am ocazia o să spun că nu am avut cele mai bune condiții.
Într-un fel sau altul, m-am descurcat”, a recunoscut el, cerând ca infrastructura sportivă să devină o prioritate reală pentru următoarele generații. Paradoxal, tocmai aceste lipsuri l-au transformat în sportivul de azi.
„Cred că dacă m-aș fi născut într-o țară cu toată infrastructura la care visam când eram mic sau de care poate aș fi avut nevoie, nu aș fi avut aceeași foame să încerc să ajung cât mai departe și cât mai sus în lumea asta sportivă”, a explicat el.
Copilăria petrecută în Pantelimon și Titan, departe de bazinele moderne ale adversarilor săi, a devenit, în timp, o armă secretă.
„Născându-mă în Pantelimon și copilărind pe acolo și prin Titan, neavând acces la absolut toate bazinele și neavând toate condițiile pe care le au sau le-au avut mulți dintre adversarii mei, cred că mi-a oferit un soi de avantaj”, a spus Popovici.
„Poate că, la prima vedere, nu pare un avantaj, dar îl văd ca pe ceva ce m-a împins.”
