Un studiu prezentat de Neuroscience News sugerează că ar putea exista o legătură între ochi și depresie. Studiul a constatat că pupilele persoanelor cu depresie nu se dilată în anumite situații, spre deosebire de cele ale persoanelor sănătoase.
Oamenii de știință de la Institutul Max Planck de Psihiatrie au realizat studiul, în cadrul căruia au măsurat reacțiile pupilelor participanților în timp ce aceștia rezolvau o sarcină.
Aceștia au descoperit că pupilele participanților sănătoși se dilatau în anticiparea unei recompense, în timp ce această reacție era mai puțin pronunțată sau absentă la participanții cu depresie. Această reacție pupilară redusă indică o diminuare a activării în locus coeruleus, o structură cerebrală importantă asociată cu depresia.
Andy Brendler, autorul studiului, explică faptul că reacția pupilară redusă a fost evidentă mai ales la pacienții care au experimentat o pierdere a plăcerii și au avut un nivel scăzut de energie, care sunt simptome comune ale depresiei. În esență, lipsa de dilatare a pupilei sugerează că circuitul de „recompensă” al creierului poate fi afectat la persoanele cu depresie.
De asemenea, studiul a arătat că răspunsul pupilar a devenit mai slab pe măsură ce participanții prezentau mai multe simptome depresive, confirmând concluziile unui studiu anterior realizat de același grup de cercetători.
Această constatare este semnificativă, având în vedere că aproximativ una din zece persoane din întreaga lume prezintă simptome de depresie și că, în prezent, nu există biomarkeri aprobați pentru diagnosticarea acestei afecțiuni.
Pupilometria, măsurarea răspunsurilor pupilelor, ar putea servi ca o metodă suplimentară de diagnosticare și ar putea ajuta la dezvoltarea unor strategii de tratament individualizat pentru depresie.
De exemplu, dacă un pacient prezintă o reducere semnificativă a răspunsului pupilar, antidepresivele care vizează sistemul noradrenergic pot fi mai eficiente decât alte medicamente. De asemenea, doza de medicamente ar putea fi ajustată în funcție de reacția pupilei.
Acest lucru este deosebit de important, deoarece aproximativ 30% dintre pacienții cu depresie nu înregistrează îmbunătățiri cu medicamentele disponibile în prezent. Prin urmare, este esențial ca oamenii de știință să înțeleagă mecanismele fiziologice ale depresiei și să adapteze abordările de tratament în consecință.