Terapeuții au identificat patru reacții instinctive la traume: lupta, fuga, înghețarea și faultarea. Răspunsul „fawn” este un mod recent recunoscut de a reacționa la pericol – asemănător cu modul în care se ascund și se ghemuiesc cerbii până când trece amenințarea.
Indivizii cu un răspuns de „cerb” au tendința de a fi supuși, urmărind să mulțumească agresorii pentru a evita răul. Crescând în medii abuzive, unii indivizi pot deveni agresivi (luptă) sau pot alege să plece (fugă), în timp ce alții pot îngheța și nu iau nicio decizie.
Cei cu un răspuns de cerb încearcă să prevină conflictul, mulțumind agresorul pentru a se feri de abuzuri. Acest comportament se poate transforma într-un tipar care persistă până la vârsta adultă.
Răspunsul de cerb se caracterizează prin supunere excesivă, o dorință puternică de a evita conflictul, scuze frecvente, nerespectarea limitelor personale și asumarea responsabilității pentru greșelile celorlalți. Așteptările culturale și abuzurile din copilărie pot contribui la acest răspuns.
Pentru a aborda acest tipar, indivizii ar trebui să învețe să stabilească limite prin a spune nu și a identifica limitele personale. Construirea conștiinței de sine prin conștientizare poate ajuta la recunoașterea comportamentelor de supunere.
Delegarea de sarcini și faptul de a nu exagera atunci când se stabilesc limite sunt, de asemenea, pași importanți în depășirea răspunsului de faultat și recâștigarea autonomiei.
