Cântarul spune o cifră, dar nu spune povestea. Două persoane cu exact aceeași înălțime și exact aceeași greutate pot fi, din punct de vedere medical, complet diferite.
Una poate avea o masă musculară solidă și un procent redus de grăsime, cealaltă poate avea mai puțin mușchi și mai mult țesut adipos. Pe cântar, sunt identice. În realitate, profilul lor de sănătate poate fi radical diferit.
Aceasta este capcana în care cădem cu toții atunci când căutăm răspunsul la o întrebare aparent simplă: „câte kilograme ar trebui să am pentru înălțimea mea?”. Tabelul clasic, care leagă o anumită statură de un anumit interval de kilograme, pare să ofere o soluție clară.
Dar medicina modernă privește cu totul altfel această ecuație. Instrumentul cel mai des invocat este indicele de masă corporală, cunoscut drept IMC. Formula este simplă: greutatea în kilograme se împarte la pătratul înălțimii în metri.
Pentru un adult, un scor sub 18,5 indică subponderabilitate, intervalul 18,5-24,9 este etichetat drept „greutate sănătoasă”, 25-29,9 înseamnă supraponderal, iar peste 30 vorbim de obezitate.
O persoană de 1,70 m care cântărește 60 kg ajunge la un IMC de aproximativ 20,8, adică exact în zona considerată optimă. Dar aici intervine nuanța esențială: IMC-ul este un instrument de screening, nu o radiografie completă a stării de sănătate. El nu face diferența dintre mușchi și grăsime.
Un sportiv cu o masă musculară impresionantă poate avea un IMC ridicat, fără să aibă un gram de țesut adipos în exces. La polul opus, o persoană cu un IMC perfect normal poate avea o distribuție a grăsimii care o expune unor riscuri metabolice serioase.
Tabelele folosite de instituții precum National Institutes of Health pot oferi o orientare generală. Pentru o persoană de 1,70 m, intervalul considerat moderat se întinde aproximativ între 55 și 69 kg. Pentru cineva de 1,75 m, acest interval urcă; pentru o persoană de 1,60 m, coboară.
Însă aceste cifre nu sunt un verdict, ci doar un punct de plecare.
Vârsta contează, dar nu în felul în care crezi
Una dintre cele mai răspândite confuzii este legată de vârstă. Mulți cred că un adult de 25 de ani trebuie să aibă o „greutate ideală” diferită de a unuia de 45 sau 60 de ani. În realitate, formula IMC pentru adulți ignoră complet vârsta.
Situația se schimbă radical în cazul copiilor și adolescenților. Pentru cei cu vârste între 2 și 19 ani, interpretarea IMC-ului ține cont atât de vârstă, cât și de sex, iar rezultatul este comparat cu percentile specifice.
Corpul este încă în creștere, iar tabelele pentru adulți nu pot fi aplicate pur și simplu unui copil. Dincolo de IMC, există alte instrumente care completează imaginea. Raportul talie-șold, cunoscut ca WHR, compară circumferința taliei cu cea a șoldurilor.
Importanța sa vine din faptul că grăsimea abdominală, în special cea viscerală din jurul organelor, este asociată cu riscuri metabolice și cardiovasculare crescute. Un raport mai mare poate semnala un pericol mai ridicat, dar nici el nu poate fi interpretat izolat.
Un alt indicator, mai puțin cunoscut dar extrem de relevant, este raportul dintre circumferința taliei și înălțime. Calculul este simplu: talia se împarte la înălțime. O valoare de 0,5 sau mai mică este considerată, orientativ, un nivel moderat.
Ceea ce face acest indicator special este faptul că introduce în ecuație cantitatea de grăsime abdominală, nu doar greutatea totală.
Cercetările au arătat că valori mai mari ale acestui raport pot fi asociate cu un profil mai puțin favorabil al colesterolului și tensiunii arteriale, chiar și la persoane al căror IMC se află în intervalul considerat sănătos.
Apoi există procentul de grăsime corporală, care încearcă să estimeze proporția din greutatea totală reprezentată de țesutul adipos. Este important de subliniat că grăsimea nu este inamicul. Organismul are nevoie de o anumită cantitate pentru funcționarea normală:
grăsimea esențială este vitală pentru creier, măduva osoasă, nervi și membrane celulare, iar alte depozite au rol de protecție și rezervă energetică. Problema apare când excesul de țesut adipos se combină cu alți factori de risc.
Procentul de grăsime poate fi estimat prin metode precum măsurarea pliurilor cutanate, cântărirea hidrostatică, pletismografia prin deplasarea aerului, DEXA sau analiza impedanței bioelectrice. Niciuna nu este perfectă, dar unele pot oferi o estimare utilă.
Ce înseamnă sănătatea dincolo de cifre
Întrebarea „câte kilograme ar trebui să am?” nu are, așadar, un singur răspuns corect. Un tabel poate indica un interval de greutate asociat cu un IMC moderat, dar asta nu înseamnă că trebuie să țintești mijlocul acelui interval.
O persoană poate fi sănătoasă la limita inferioară, alta la limita superioară, iar o a treia poate avea un profil metabolic excelent chiar dacă IMC-ul nu spune întreaga poveste. Fluctuațiile mici de greutate sunt normale și pot apărea din cauza hidratării, alimentației sau altor variabile zilnice.
Categoria „greutate sănătoasă” nu este o garanție de sănătate, iar un IMC ridicat nu înseamnă automat că o persoană are toate problemele asociate obezității. Sportivii cu multă masă musculară sunt dovada vie a acestui fapt.
În același timp, excesul de țesut adipos este asociat cu un risc mai mare pentru diabet, boli cardiovasculare și hipertensiune arterială, mai ales când se combină cu alți factori de risc.
De aceea, medicul nu se uită doar la cântar, ci și la tensiunea arterială, analizele de sânge, istoricul familial, stilul de viață și bolile existente.
Când greutatea se modifică inexplicabil, când controlul ei devine o luptă constantă sau când apar și alți factori de risc, o evaluare medicală devine esențială. O schimbare bruscă și neintenționată a greutății poate necesita investigații, mai ales dacă este însoțită de alte simptome.
Medicul poate decide ce măsurători și analize sunt relevante pentru fiecare situație în parte, în loc să se bazeze exclusiv pe un singur indicator. Un stil de viață echilibrat, cu o alimentație variată și activitate fizică regulată, contează mai mult decât atingerea unui anumit număr pe cântar.
Pentru că, în final, întrebarea relevantă nu este doar „câte kilograme ar trebui să am?”, ci și „ce îmi spune această greutate despre sănătatea mea, atunci când o privesc alături de toate celelalte date?”.
