Timp de trei luni, un grup de participanți a băut lapte integral și a consumat lactate grase de trei ori pe zi, sub stricta supraveghere a cercetătorilor de la Universitatea din Toronto.
Când experții au tras linia, surpriza a fost pe masă: greutatea lor nu a crescut mai mult decât a celor care rămăseseră pe dieta obișnuită.
Iar semnele au mers și mai departe – tensiune arterială mai scăzută, plus un aport mai bogat de calciu, proteine și vitamina D. Este genul de rezultat care zgâlțâie un reflex vechi de decenii.
De ani buni, ghidurile nutriționale i-au îndemnat pe oameni să fugă de grăsimea din lapte, cu gândul la grăsimile saturate și la calorii. Noile date nu reabilitează integralul ca soluție universală, dar aruncă o umbră de îndoială asupra reflexului de a-l evita automat.
Cei mai în vârstă au motive serioase să urmărească aceste concluzii. Tocmai acolo unde riscul de osteoporoză și de scădere a densității osoase crește, un aport mai consistent de calciu și vitamina D poate face diferența. Cercetătorii nu uită însă să adauge o avertizare:
cantitatea totală de grăsimi saturate consumată zilnic rămâne un factor de care nimeni nu poate face abstracție.
Grăsimea din lapte ascunde un compromis subtil
Până la urmă, cât de mari sunt de fapt diferențele dintre variantele de lapte? Un pahar de aproximativ 200 ml de lapte integral aduce în jur de 132 de calorii și 4,7 grame de grăsimi saturate.
Semi-degresatul scade la aproximativ 100 de calorii și puțin peste 2 grame, iar degresatul coboară la aproximativ 74 de calorii și doar 0,2-1 gram de grăsime, în funcție de produs. Diferența calorică este, fără îndoială, reală. Dar în spatele acestor cifre se ascunde un compromis subtil.
Grăsimea din lapte poartă cu ea vitaminele liposolubile, mai ales A și D, de care organismul are nevoie pentru vedere, imunitate, sănătatea oaselor și buna funcționare de zi cu zi. Cu cât conținutul de grăsime este mai mic, cu atât cantitatea acestor vitamine scade, dacă produsul nu este fortificat.
Calciul, în schimb, joacă după alte reguli. El se află în principal în partea apoasă a laptelui, așa că îndepărtarea grăsimii nu îl elimină. Practic, un pahar de lapte rămâne o sursă serioasă de calciu, cu peste 200 mg indiferent de gradul de degresare.
Asta înseamnă că alegerea unei variante fără grăsime nu obligă la compromisuri în privința acestui mineral.
Alegerea finală ține de nevoile tale, nu de etichete
Rămâne întrebarea: ce alegem, totuși, zi de zi? Laptele semi-degresat, unul dintre favoriții consumatorilor, a fost legat într-un studiu din 2024, realizat pe aproximativ 357.500 de adulți din Marea Britanie, de un risc mai mic de anxietate și depresie.
Persoanele care îl consumau regulat aveau un risc cu aproximativ o treime mai mic de anxietate și cu 16% mai mic de depresie, comparativ cu neconsumatorii. Cercetătorii subliniază însă limpede că e vorba de o asociere, nu de o relație cauzală.
Un posibil fir explicativ duce la triptofan, aminoacidul implicat în producerea serotoninei. Cei care vor să scadă aportul caloric găsesc, în laptele degresat, cea mai săracă variantă în grăsimi și calorii, dar cu o cantitate importantă de calciu.
Iar unele cercetări sugerează că un aport mai ridicat de calciu ar putea ține la distanță cancerul colorectal. Una dintre ipoteze este că mineralul ar lega anumite substanțe din intestin, care altfel ar putea irita mucoasa colonului.
Există însă și reversul: diminuarea grăsimii reduce vitaminele liposolubile, mai ales când produsul nu a fost fortificat. Tocmai de aceea, decizia nu ar trebui redusă la un simplu număr de calorii. În celălalt capăt al spectrului stau lactatele extrem de grase, cum este laptele de vaci Jersey.
E drept, ele conțin ceva mai multe proteine, calciu și anumite vitamine decât laptele de vacă obișnuit, dar diferențele nu impresionează. Prețul, în schimb, se simte: un pahar de 200 ml poate ajunge la aproximativ 160 de calorii și aproape 7 grame de grăsimi saturate.
O dată, din când în când, un organism sănătos își permite această abatere. Însă transformarea într-un obicei zilnic poate urca accelerat contorul de grăsimi saturate. Iar pentru cine a trecut la băuturile vegetale, eticheta devine cel mai bun prieten.
Unele alternative sunt fortificate cu calciu și vitamina D și pot rivaliza cu laptele de vacă. Altele fac opusul: puține proteine, zaharuri adăugate, un profil nutrițional care naște semne de întrebare.
Laptele de ovăz, bunăoară, aduce, de regulă, mai mulți carbohidrați și mai puține proteine decât cel de vacă. De aceea, verificarea atentă a etichetei – proteine, calciu, vitamina D, zaharuri – nu este o exagerare, ci o necesitate. Cine caută răspunsul simplu și universal, așadar, nu îl va găsi.
Nu există un lapte „cel mai sănătos” pentru toată lumea. Integralul poate fi o alegere bună pentru cine are nevoie de calorii în plus sau de un aport generos de vitamine liposolubile. Semi-degresatul rămâne un echilibru fin între grăsimi și beneficii.
Iar degresatul își spune cuvântul când prioritatea este reducerea calorică. Adevărul, ca de obicei, se află undeva la mijloc: în alimentația privită ca întreg, în obiectivele fiecăruia și în nevoile concrete ale organismului.
