Un studiu recent sugerează că nu există o singură formulă magică pentru o viață mai lungă. Cercetătorii au descoperit că mai multe tipuri de alimentație sănătoasă pot încetini îmbătrânirea biologică, chiar dacă diferă între ele.
În loc să caute o dietă perfectă, oamenii de știință au ajuns la o concluzie surprinzător de simplă: calitatea generală a alimentației contează mai mult decât respectarea strictă a unui singur regim. Cercetarea a pornit de la 6.470 de adulți din Germania, participanți la Rhineland Study.
Vârsta lor medie era de 56,3 ani, cu o variație între 30 și 95 de ani, iar aproximativ 57% erau femei. Ulterior, rezultatele principale au fost verificate pe un al doilea grup de 1.034 de persoane din studiul EPIC-Potsdam. În total, datele au provenit de la aproximativ 7.500 de adulți.
Obiceiurile alimentare ale fiecărui participant au fost comparate cu 10 scoruri diferite de calitate a dietei.
Printre modelele analizate s-au numărat dieta mediteraneană, DASH – concepută inițial pentru controlul tensiunii arteriale –, dieta MIND, care pune accent pe alimente asociate sănătății creierului, dieta nordică, modelul EAT-Lancet și diferite variante bazate pe consumul de alimente vegetale.
Un aspect neașteptat a apărut încă din această etapă. Persoanele care mâncau foarte sănătos după criteriile unui model nu erau neapărat aceleași care obțineau scoruri ridicate la celelalte diete. Doar 18 participanți s-au situat în primii 25% la toate scorurile alimentare analizate.
Cu toate acestea, toate modelele sănătoase au fost asociate cu același fenomen: o îmbătrânire biologică mai lentă.
Cum se măsoară vârsta biologică la nivel molecular
Vârsta din buletin și cea biologică nu sunt identice. Pentru a măsura cât de repede îmbătrânește organismul la nivel molecular, cercetătorii au analizat metilarea ADN-ului – modificări chimice ce influențează activitatea genelor și se schimbă caracteristic în timp.
Au fost folosite trei instrumente de evaluare a îmbătrânirii epigenetice: GrimAge, PhenoAge și DunedinPACE. Primele două estimează diferența dintre vârsta biologică și cea cronologică, în timp ce DunedinPACE măsoară ritmul îmbătrânirii.
Analiza a acoperit aproximativ 850.000 de poziții din ADN, permițând o investigație detaliată a legăturii dintre alimentație și modificările epigenetice.
Rezultatul central a fost clar: o aderență mai mare la modelele alimentare sănătoase s-a asociat constant cu o îmbătrânire epigenetică mai lentă, deși intensitatea asocierii a variat de la o dietă la alta. Studiul nu a identificat o dietă care să le depășească spectaculos pe toate celelalte.
Modelele analizate au compoziții diferite, dar împărtășesc câteva trăsături comune: accent pe fructe, legume și cereale integrale, cu limitarea – în grade diferite – a cărnii roșii și procesate și a produselor cu zahăr adăugat.
Aceasta sugerează că adoptarea unui model alimentar sănătos, care poate fi menținut pe termen lung, ar putea conta mai mult decât respectarea perfectă a unei diete cu un anumit nume. Cercetătorii au mers mai departe și au analizat modificările de metilare a ADN-ului asociate fiecărei diete.
Deși modelele au produs profiluri distincte, peste 70% dintre căile biologice afectate au fost comune tuturor dietelor analizate.
Printre acestea se aflau procese legate de structura celulară, semnalizarea dintre celule și metabolism – mecanisme implicate atât în îmbătrânire, cât și în apariția bolilor cronice. Au existat însă și particularități.
Unele căi asociate exclusiv dietei DASH aveau legătură cu sănătatea cardiovasculară, în timp ce anumite mecanisme specifice dietei MIND erau asociate cu memoria și funcțiile cognitive.
Fumatul schimbă asocierea dintre dietă și îmbătrânire
Un rezultat neașteptat a fost că asocierea dintre alimentația sănătoasă și îmbătrânirea biologică mai lentă a fost mai pronunțată în cazul fumătorilor activi. Cercetătorii subliniază însă că acest lucru nu înseamnă că alimentația sănătoasă poate compensa efectele nocive ale fumatului.
Explicația biologică a acestei diferențe nu este încă stabilită. Cercetarea este observațională și arată o asociere între calitatea alimentației și markerii îmbătrânirii biologice.
Nu demonstrează că adoptarea uneia dintre aceste diete încetinește direct procesul de îmbătrânire sau prelungește viața. Mai mult, îmbătrânirea a fost evaluată prin markeri epigenetici, nu prin numărul efectiv de ani trăiți de participanți.
Concluzia este mai nuanțată decât promisiunea unei „diete a longevității”: mai multe modele alimentare sănătoase, chiar dacă diferă între ele, au fost asociate cu semne moleculare ale unei îmbătrâniri mai lente. Pentru cercetători, mesajul practic este tocmai flexibilitatea.
Nu pare să existe un singur meniu obligatoriu pentru o îmbătrânire sănătoasă. Un model alimentar de bună calitate poate fi adaptat preferințelor, culturii și stilului de viață al fiecărei persoane.
