Masele tumorale de până la 30 de centimetri ajung la medic după luni de întârziere

Masele tumorale de până la 30 de centimetri ajung la medic după luni de întârziere

O umflătură banală poate ascunde un sarcom, iar medicii trag un semnal de alarmă: pacienții ajung prea târziu la specialist din cauza lipsei centrelor de expertiză.

O simplă umflătură pe braț sau pe picior poate ascunde un diagnostic devastator. În spatele a ceea ce pare o banală formațiune se poate afla un sarcom, un cancer rar care lovește oasele sau țesuturile moi și care, netratat la timp, devine o cursă contra cronometru.

Dr. Silvia Brotea-Moșoiu, medic la Institutul Oncologic București și coordonatoarea Comisiei Naționale SNOMR dedicate sarcoamelor, atrage atenția că acești pacienți ajung prea des la specialist într-o etapă în care tumora a crescut deja considerabil sau boala s-a extins.

Interviul a fost realizat în cadrul Congresului Național de Oncologie, desfășurat între 8-10 octombrie 2026, la Poiana Brașov, acolo unde specialiști români și internaționali au căutat soluții pentru îmbunătățirea diagnosticului și tratamentului acestor afecțiuni.

Tot acolo s-a anunțat oficial că Oradea va găzdui în 2032 reuniunea anuală a European Musculo-Skeletal Oncology Society (EMSOS), o premieră pentru medicina românească. De ce sunt atât de greu de prins acești pacienți la timp?

Pentru că sarcoamele sunt tumori rare, cu o incidență de până la aproximativ cinci cazuri la 100.000 de locuitori în Europa, iar în spatele lor se ascund peste 100 de subtipuri. Chiar dacă nu există 100 de tratamente diferite, aproximativ 50-60% dintre aceste subtipuri cer o abordare personalizată.

Iar lipsa centrelor de expertiză din țară a limitat cunoașterea aprofundată a acestei patologii și a influențat felul în care au fost tratați bolnavii. Rezultatul se vede în cabinete.

Majoritatea pacienților se prezintă cu mase tumorale solide, mai ales la nivelul extremităților, care pot ajunge la 20-30 de centimetri. Uneori, la momentul consultației, medicii descoperă deja metastaze. Este o realitate pe care specialiștii o întâlnesc frecvent.

Semnalul de alarmă pe care oricine îl poate recunoaște

Există totuși un semnal de alarmă pe care oricine îl poate recunoaște. Orice leziune simțită la nivelul pielii sau în profunzime, intramusculară, care depășește trei centimetri, trebuie evaluată medical. Nu este vorba despre o urgență, ci despre o programare la medic.

În funcție de examinarea clinică, doctorul poate recomanda investigații imagistice precum ecografia, RMN-ul sau CT-ul, iar dacă apar suspiciuni, se ajunge la biopsie. Diagnosticul diferențial este complicat, pentru că în discuție intră foarte multe tumori benigne.

Uneori, o leziune mică poate fi lăsată sub observație pentru a-i urmări evoluția. Dacă este benignă, rămâne stabilă. Dacă este malignă, poate crește de la o săptămână la alta sau își poate dubla dimensiunea în câteva luni. O astfel de evoluție ridică suspiciunea de malignitate și impune biopsia.

Când există dubii, monitorizarea se face la intervale scurte, de una sau două luni, dar dacă imagistica sugerează malignitate, biopsia și tratamentul urmează imediat. Adevărata problemă apare însă în lanțul de specialiști.

Din cauza numărului insuficient de medici pregătiți în acest domeniu, întârzierile sunt frecvente.

Este nevoie de un chirurg cu experiență care să preleveze corect biopsia, de un anatomopatolog experimentat care să pună diagnosticul de certitudine și de oncologi și radioterapeuți familiarizați cu aceste tumori.

De la prima suspiciune până la diagnosticul final pot trece uneori aproximativ trei luni.

Progrese recente și provocări genetice în sarcoame

Lucrurile încep totuși să se schimbe. În ultimii trei-patru ani, cu sprijinul Societății Naționale de Oncologie Medicală din România și prin activitatea grupului de lucru coordonat de Dr. Brotea-Moșoiu, medicii care tratează pacienți cu sarcom au fost aduși împreună.

Se lucrează după ghiduri internaționale, s-au creat legături cu centre de expertiză din Europa, iar cazurile din România pot fi discutate în comisii multidisciplinare internaționale organizate periodic, la aproximativ trei săptămâni sau lunar.

Sub egida SNOMR, Comisia Națională de Sarcom funcționează de aproximativ doi ani, iar colegi din toate regiunile țării își pot prezenta cazurile încă din momentul suspiciunii, după confirmarea bolii sau când pacienții au nevoie de alte linii de tratament.

Progresele se reflectă deja în evoluția bolnavilor. Screeningul nu poate acoperi însă toate situațiile, pentru că peste 90% dintre sarcoame apar sporadic.

Un procent mai mic se dezvoltă în contextul unor sindroame genetice precum Li-Fraumeni, neurofibromatoza sau anumite sindroame de polipoză familială.

Acestea vin cu recomandări specifice de supraveghere, pentru că predispoziția genetică nu crește doar riscul de sarcom, ci și pe cel pentru alte tipuri de cancer.

Pacienții cu sindrom Li-Fraumeni, de exemplu, au nevoie de monitorizare imagistică specializată, care poate include RMN de corp întreg, pentru a depista eventualele tumori cât mai devreme.

Riscul oncologic în aceste cazuri poate fi de zeci de ori mai mare pentru anumite tumori, iar identificarea pacienților și includerea lor în programe de supraveghere devin esențiale.

Distribuie articolul

Lasă un comentariu