Ai umplut coșurile, ai coborât merele în beci și te-ai felicitat pentru recoltă. După câteva săptămâni, însă, unele se înmoaie, altele se înnegresc, iar câteva prind mucegai. Nu e întotdeauna vina fructului.
De cele mai multe ori, ritmul în care se alterează ține de felul în care au fost culese, manipulate și depozitate. Merele prea coapte, lovite sau zgâriate cedează primele, iar un singur fruct compromis poate accelera degradarea întregului lot.
Temperatura nepotrivită, lipsa aerisirii și o umiditate ieșită din parametri corecți grăbesc, la rândul lor, alterarea. Pentru o păstrare de durată, selecția începe încă din livadă. Alege merele la maturitate, cu codița intactă, și manevrează-le cu grijă.
Îndepărtează imediat exemplarele cu lovituri, pete sau semne de mucegai, astfel încât problemele lor să nu se transmită celorlalte. Înainte de a le depozita, lasă fructele să ajungă la temperatura camerei.
Nu le spăla: stratul lor natural de ceară funcționează ca o barieră împotriva deshidratării și a mucegaiului. Un beci pregătit corect face diferența. Spațiul trebuie să fie curat, aerisit și bine uscat. Ține temperatura între 0 și 4 grade Celsius și umiditatea în jur de 85–90%.
Așază merele astfel încât aerul să circule printre ele; nu le îngrămădi, fiindcă lipsa spațiului favorizează înmuierea și apariția mucegaiului.
Câteva greșeli sunt frecvente și costă întreaga recoltă: depozitarea imediat după cules, fără o selecție atentă; spălarea fructelor; amestecarea lor cu legume; verificarea rară a stocului. Revino periodic asupra lăzilor și scoate din timp merele care dau semne că se strică, ca să protejezi restul.
Respectând aceste reguli, poți păstra merele proaspete până la 6 săptămâni și reduci risipa alimentară. Iar cu răbdare, un cules corect, un beci bine pregătit și o monitorizare regulată, merele rămân parfumate, crocante și gustoase chiar și după luni de depozitare.
