La 50 de ani, bărbații intră într-o etapă în care corpul începe să trimită semnale pe care nu le mai pot ignora. Tensiunea arterială ajunge sub observație, colesterolul devine un subiect recurent, iar orice schimbare pare mai greu de trecut cu vederea.
Există însă un organ despre care se vorbește mult mai rar, deși ar trebui să fie pe aceeași listă: prostata.
În India, aproximativ 40.000 de cazuri noi de cancer de prostată sunt estimate anual, potrivit Consiliului Indian pentru Cercetare Medicală, iar cele mai multe apar la bărbați trecuți de 50 de ani.
Dr. Nitish Aggarwal, medic urolog și uro-oncolog la Fortis Healthcare, Chandigarh, atrage atenția că registrele oncologice din mediul urban au consemnat tot mai multe diagnostice în ultimii ani, parțial pentru că tot mai mulți bărbați aleg să se testeze.
Vârsta rămâne un factor de risc major, iar recunoașterea la timp a schimbărilor care cer atenție poate împiedica transformarea unei probleme de sănătate într-o amânare de ani de zile. Prostata este o glandă mică, de dimensiunea unei nuci, așezată chiar sub vezica urinară.
Rolul ei este să producă o parte din lichidul seminal. Odată cu înaintarea în vârstă, celulele din interiorul glandei pot începe să se dezvolte anormal, iar prostata se mărește frecvent. Această afecțiune poartă numele de hiperplazie benignă de prostată, sau HBP, și nu este cancer.
Riscul de cancer de prostată crește după 50 de ani și poate fi mai ridicat la bărbații cu antecedente familiale de cancer de prostată sau de sân.
Simptomele care se repetă nu sunt doar o parte normală a îmbătrânirii
Există și un alt motiv pentru care problemele urinare nu ar trebui puse automat pe seama vârstei. HBP, prostatita și cancerul de prostată pot produce simptome aproape identice.
În fazele incipiente, cancerul de prostată nu dă de obicei semne evidente, ceea ce înseamnă că boala poate rămâne nedetectată o perioadă îndelungată. Când simptomele apar totuși, ele tind să semene cu cele ale măririi necanceroase a prostatei, frecvente la bărbații în vârstă.
Printre schimbările care ar trebui să declanșeze o evaluare medicală se numără urinarea frecventă, mai ales pe timpul nopții, un jet urinar slab sau întrerupt, dificultatea de a începe sau de a opri urinarea, sângele în urină sau în spermă, disconfortul persistent în zona inferioară a spatelui, a șoldurilor sau a pelvisului și dificultățile de erecție fără o cauză clară.
Niciunul dintre aceste semne nu înseamnă automat cancer. HBP și prostatita produc probleme similare, iar ceea ce contează cu adevărat este persistența lor.
O singură noapte cu urinări mai dese nu este motiv de panică, dar modificările care se repetă nu ar trebui puse pe seama vârstei fără o verificare. Aici apare o complicație importantă legată de depistare.
PSA este o analiză de sânge care măsoară antigenul specific prostatic, iar medicul poate recurge și la tușeul rectal pentru a evalua prostata. Acestea sunt cele două teste folosite în mod obișnuit. Problema este că PSA nu stabilește singur existența cancerului.
Nivelul poate crește din mai multe motive, inclusiv din cauza unei prostate mărite, a unei infecții, a unei inflamații sau a altor afecțiuni necanceroase. De aceea, o discuție individuală cu medicul poate fi mult mai utilă decât aplicarea unei reguli rigide bazate doar pe vârstă.
Vârsta nu este singurul criteriu care contează.
Un istoric familial de cancer de prostată poate ridica riscul, iar anumite tipuri de cancer de sân în rândul rudelor apropiate pot reprezenta un indiciu important, pentru că unele modificări genetice moștenite cresc vulnerabilitatea la cancerul de prostată.
Bărbații ar trebui să își cunoască istoricul familial și să îl discute cu medicul.
Pentru cei cu risc mai mare, fie din cauza antecedentelor, fie din cauza simptomelor deja prezente, această conversație ar trebui să aibă loc mai devreme, mai ales dacă o rudă apropiată a fost diagnosticată cu cancer de prostată la o vârstă relativ tânără.
Depistat devreme, cancerul de prostată poate fi tratat cu succes
Una dintre marile probleme ale acestui tip de cancer este că poate evolua fără simptome vizibile în stadiile timpurii. Depistat devreme, cancerul de prostată poate fi tratat cu succes.
Când boala este limitată la glandă, opțiunile includ supravegherea activă în anumite cazuri, intervenția chirurgicală sau radioterapia, alegerea depinzând de gradul și stadiul cancerului, de nivelul PSA, de starea generală de sănătate și de situația fiecărui pacient.
După ce cancerul se răspândește dincolo de prostată, tratamentul devine mai complex, iar opțiunile se reduc. Această diferență este exact motivul pentru care simptomele ar trebui verificate la timp.
Pentru bărbații care se apropie de 50 de ani, mesajul nu este acela de a privi diagnosticul cu teamă, ci de a acorda atenție sănătății prostatei.
Este important să își cunoască istoricul familial, să urmărească modificările urinare care persistă și să discute cu medicul despre ce poate și ce nu poate indica testul PSA. Simptomele care se repetă nu ar trebui ignorate doar pentru că par o parte normală a îmbătrânirii.
Stilul de viață nu previne boala, însă greutatea, activitatea fizică, tutunul și alcoolul rămân factori care contează pentru formele agresive și pentru sănătatea generală. Un control al prostatei nu înseamnă că un bărbat trebuie să se aștepte la un diagnostic grav.
Este mai degrabă o modalitate de a nu neglija un aspect important al sănătății masculine până când apare un motiv serios de îngrijorare. Problemele urinare nu sunt cauzate doar de îmbătrânire, chiar dacă mărirea prostatei asociată vârstei poate fi o explicație.
Absența simptomelor nu exclude cancerul, pentru că în stadiile incipiente boala nu dă frecvent semne. Un PSA crescut nu înseamnă automat cancer, pentru că mai multe afecțiuni necanceroase pot ridica valoarea.
Iar cancerul de prostată nu înseamnă întotdeauna operație, tratamentul depinzând de particularitățile fiecărui caz și putând include supraveghere, radioterapie, intervenție chirurgicală și alte metode.
