Înțepăturile de țânțari pot provoca diferite reacții la persoanele expuse la ele. Unele persoane pot dezvolta o reacție alergică cunoscută sub numele de sindromul Skeeter. Să analizăm mai îndeaproape acest sindrom, persoanele cele mai susceptibile de a suferi de el și cum să îl diferențiem de o infecție.
Ce este sindromul Skeeter?
Sindromul Skeeter, cunoscut și sub numele de reacție alergică la înțepăturile de țânțar, se caracterizează prin apariția unor pete roșii mari pe piele după o înțepătură de țânțar. Această reacție este cauzată de saliva țânțarului, la care unele persoane sunt hipersensibile.
Persoanele cele mai susceptibile de a dezvolta sindromul Skeeter sunt sugarii și copiii mici care au fost mușcați de țânțari și sensibilizați la saliva acestora, dar care nu au dezvoltat încă o imunitate naturală. De fapt, este nevoie de mai mulți ani pentru ca copiii să dezvolte imunitatea naturală, în funcție de expunerea lor la mușcăturile de țânțari.
Persoanele cu tulburări imunitare prezintă, de asemenea, un risc mai mare de a dezvolta sindromul Skeeter.
Cum poate fi distins sindromul Skeeter de o infecție?
Uneori poate fi dificil să se facă diferența între sindromul Skeeter și o infecție a pielii. Sindromul Skeeter se manifestă prin pete roșii și mâncărimi severe după o înțepătură de țânțar. Cu toate acestea, scărpinarea mușcăturii până când aceasta sângerează poate duce la o infecție bacteriană.
O infecție a pielii numită celulită se poate dezvolta atunci când bacteriile pătrund în piele prin intermediul unei mușcături de țânțar zgâriat. Semnele celulitei includ înroșirea care se răspândește în jurul mușcăturii, puroi sau secreții din rană, senzația de căldură a pielii la atingere, frisoane sau febră. Testele de sânge și probele de piele pot ajuta la confirmarea unei infecții de celulită și la determinarea tipului de bacterie prezentă.
Antibioticele pot fi folosite pentru a trata celulita, dar nu sunt eficiente împotriva sindromului Skeeter.
Cum se tratează sindromul Skeeter?
Dacă suferiți de sindromul Skeeter și aveți reacții alergice severe la înțepăturile de țânțari, există mai multe tratamente posibile. Antihistaminicele orale cu acțiune prelungită pot ajuta la ameliorarea reacțiilor alergice severe.
Aplicarea de gheață și de steroizi topici pe zona afectată poate ajuta, de asemenea, la ameliorarea simptomelor. În unele cazuri, când simptomele sunt foarte severe, pot fi prescrise corticosteroizi pe cale orală, cum ar fi prednisonul.
Dacă tratamentele fără prescripție medicală nu funcționează sau dacă simptomele se agravează, este recomandabil să consultați un medic.
Cum mă pot proteja împotriva înțepăturilor de țânțari pentru a preveni sindromul Skeeter?
Cel mai bun mod de a preveni înțepăturile de țânțari, inclusiv sindromul Skeeter, este de a folosi repelenți și de a purta haine care să acopere pielea expusă. De asemenea, se recomandă să rămâneți în casă atunci când țânțarii sunt cei mai activi, adică în zori, la amurg și în jurul zonelor umede.
Cei care prezintă cel mai mare risc de a dezvolta sindromul Skeeter trebuie să fie deosebit de vigilenți și să urmeze cu strictețe aceste precauții. Persoanele care au deja probleme cu alergiile, astmul sau eczema sunt, de asemenea, mai expuse riscului.
Atunci când este imposibil de evitat expunerea la țânțari, unele persoane cu sindromul Skeeter pot lua un antihistaminic înainte de a ieși afară.
Indiferent de repelentul pe care îl alegeți, este important să îl aplicați corect și să îl reaplicați în mod regulat pentru a menține o barieră de protecție împotriva înțepăturilor de țânțari.
Dacă sunteți alergic la înțepăturile de țânțari și dezvoltați sindromul Skeeter, există tratamente disponibile pentru ameliorarea simptomelor. Cu toate acestea, cel mai bun mod de a preveni sindromul Skeeter este de a lua măsuri preventive, cum ar fi utilizarea de repelenți și purtarea de îmbrăcăminte de protecție. Fiți vigilenți și consultați un medic dacă simptomele persistă sau se agravează.