O cană fierbinte de ceai cu scorțișoară și ghimbir pare o alegere sănătoasă. Dar cât de mult poate schimba ea, de fapt, tensiunea arterială ori glicemia?
Răspunsul scurt: mai puțin decât ne-am dori, deși există motive întemeiate pentru care aceste două mirodenii au ajuns în centrul atenției cercetătorilor. De sute de ani, infuziile din plante și condimente sunt băute pentru savoare, dar și pentru ceea ce ingredientele lor ar putea face în organism.
Printre combinațiile care câștigă teren, scorțișoara și ghimbirul ies în față. Ghimbirul își datorează reputația unor compuși activi, gingerolii, despre care se crede că au efecte antioxidante și antiinflamatoare.
Scorțișoara, la rândul ei, conține substanțe vegetale analizate pentru modul în care ar putea influența zahărul din sânge după masă și metabolismul în general. Ideea că un astfel de ceai ar putea ține sub control tensiunea arterială vine din câteva observații științifice.
Anumite componente ale celor două plante par să acționeze asupra vaselor de sânge. Mai exact, s-a văzut că unele substanțe din ghimbir ar putea favoriza relaxarea vaselor și o circulație mai bună.
Scorțișoara, potrivit Verywell Health, a fost studiată pentru potențiale beneficii metabolice și cardiovasculare. Mecanismul invocat implică reducerea inflamației și a stresului oxidativ, două procese care afectează sănătatea vaselor.
Dovezile vin din extracte, nu din ceai
Totuși, aici intervine nuanța esențială. Studiile care au arătat efecte asupra tensiunii sau glicemiei au folosit, de cele mai multe ori, pulberi, extracte concentrate sau suplimente cu doze standardizate. O cană de ceai preparată în bucătărie nu poate fi comparată direct cu acele doze.
Concentrația băuturii, cantitatea consumată, alimentația și starea de sănătate a fiecărei persoane schimbă totul. Așa se face că efectul unei infuzii poate varia de la un individ la altul și, cel mai adesea, nu duce la o scădere semnificativă a tensiunii.
Chiar și în cazul glicemiei, dovezile sunt promițătoare, dar departe de a fi concludente. Unele cercetări au sugerat că scorțișoara, în anumite cantități, poate influența nivelul de zahăr după masă. Ghimbirul a fost analizat și el în context metabolic.
Dar rezultatele nu sunt suficiente pentru a transforma ceaiul într-un remediu pentru diabet sau hipertensiune. Consumul ocazional al unor ingrediente alimentare este fundamental diferit de administrarea unui supliment concentrat.
Beneficii reale, dar nu pentru hipertensiune
Asta nu înseamnă că o astfel de băutură e lipsită de valoare. Ghimbirul are o tradiție îndelungată în calmarea greței și a disconfortului gastric. Un ceai cald cu ghimbir, băut după masă, poate fi exact ceea ce își dorește cineva cu stomacul deranjat.
Scorțișoara, la rândul ei, oferă dulceață naturală, fără zahăr, ceea ce o face potrivită pentru cineva care vrea să evite îndulcitorii. Împreună, cele două aduc în dietă compuși vegetali care protejează celulele de stresul oxidativ. Atenție, însă, la excese.
Persoanele care au tensiunea arterială scăzută ar trebui să fie prudente cu produse despre care există indicii că ar putea influența tensiunea.
De asemenea, cei care urmează tratamente pentru hipertensiune, diabet sau alte afecțiuni cronice nu ar trebui să introducă în mod regulat cantități mari de plante sau extracte fără acordul medicului.
Diferența dintre un ceai băut din când în când și un supliment concentrat este uriașă, iar forma de consum contează enorm. Până la urmă, ceaiul de scorțișoară și ghimbir poate fi o băutură aromată, care își are locul într-o dietă echilibrată.
Poate aduce în corp câțiva compuși cu potențial antioxidant și antiinflamator, iar unele indicii îl leagă de menținerea unor valori normale ale glicemiei și tensiunii.
Însă, atunci când vine vorba de controlul tensiunii arteriale, adevăratele soluții rămân cele de mult cunoscute: o alimentație sănătoasă, mișcare regulată, puțină sare, o greutate corporală echilibrată și tratamentul prescris de medic.
O cană de ceai, oricât de plăcută, nu poate face treaba asta singură.
