Părul ar putea fi prețul ascuns al kilogramelor date jos. Un studiu amplu, cu zeci de mii de participanți, arată că injecțiile folosite pentru slăbit și diabet, din clasa GLP-1, par să vină la pachet cu un risc mai mare de alopecie.
Cercetătorii de la University of Pennsylvania au răscolit date medicale electronice și au comparat frecvența problemelor cu părul între pacienții cu diabet de tip 2 tratați cu aceste medicamente și cei care primeau alte terapii antidiabetice.
Prima comparație a inclus 12.004 de persoane care utilizau GLP-1 și 15.221 care luau inhibitori SGLT-2. A doua a pus față în față 11.964 de utilizatori de GLP-1 și 11.233 de pacienți tratați cu inhibitori DPP-4.
După ce au eliminat influența unor factori precum vârsta sau greutatea, autorii au constatat că primul grup avea o probabilitate cu 37% mai mare de alopecie decât cel cu SGLT-2. În raport cu inhibitorii DPP-4, riscul urca la 68%. Concluziile au fost publicate în jurnalul BMJ.
De ce tratamentele pentru slăbit ar putea subția părul?
În spatele acestor cifre se află unele dintre cele mai populare tratamente ale momentului. Semaglutida, substanța activă din Ozempic și Wegovy, și tirzepatida, folosită în Mounjaro, mimează hormonii care reglează foamea și pot provoca o pierdere semnificativă de kilograme.
Tocmai de aceea, semnalul despre păr capătă o greutate aparte. Semnalul, de altfel, nu este complet nou. Autoritățile de reglementare din Statele Unite și Marea Britanie au primit deja raportări în acest sens.
În Marea Britanie, în 2026, au fost înregistrate 399 de semnalări de pierdere a părului asociate cu tirzepatida și 148 cu semaglutida. În 2025, numerele fuseseră 541 și 164. Cu toate acestea, cercetătorii nu afirmă că medicamentele provoacă în mod direct alopecia.
Mecanismul exact rămâne neclar, dar ipotezele sunt plauzibile. Cea mai simplă leagă problema de ritmul alert al slăbirii și de consumul redus de calorii. Când organismul primește mai puțină energie, stresul fiziologic poate afecta ciclul normal de creștere a părului.
Deficiențele de micronutrienți, mai ales de fier, zinc sau biotină, ar putea contribui și ele. Alte explicații vizează efecte metabolice, hormonale sau imunologice.
O modificare a funcției tiroidei ori o absorbție diferită a medicamentelor luate pe gură, din cauza golirii gastrice încetinite, ar putea avea consecințe asupra părului, îndeosebi în cazul celor care se confruntă deja cu dezechilibre hormonale.
Un preț plătit doar de o minoritate
Există însă și o latură încurajatoare. Analiza sugerează că formele de alopecie asociate sunt în principal non-cicatriciale, ceea ce înseamnă că foliculii nu sunt afectați ireversibil. Părul are, așadar, șanse să reapară.
Specialiștii atrag atenția că pierderea părului nu este doar o problemă de imagine. Poate afecta stima de sine, calitatea vieții și chiar voința de a continua tratamentul. Dr. Marie Spreckley, cercetătoare în managementul greutății la University of Cambridge, aduce o notă de echilibru.
Riscul absolut rămâne redus: aproximativ 6,91 cazuri de alopecie la 1.000 de persoane-an. Cu alte cuvinte, marea majoritate a celor care folosesc Ozempic, Wegovy sau Mounjaro nu vor avea astfel de probleme.
Beneficiile documentate ale acestor medicamente rămân importante: un control mai bun al zahărului din sânge, scăderea în greutate și reducerea complicațiilor legate de obezitate. Pentru mulți pacienți, aceste câștiguri cântăresc mai greu decât riscul relativ scăzut de pierdere a părului.
Studiul adaugă însă un argument în plus pentru o monitorizare atentă. Efectele adverse mai puțin discutate merită luate în seamă, mai ales atunci când slăbirea este rapidă sau alimentația devine puternic restrictivă.
