Ficatul, un adevărat laborator al corpului uman, îndeplinește funcții vitale, de la detoxifiere la sinteza de proteine esențiale.
Atunci când acest organ este afectat, medicamentele cunoscute sub numele de suplimente hepatice sau hepatoprotectoare intervin ca un sprijin, contribuind la menținerea și restaurarea funcțiilor sale.
Ele nu sunt o soluție singulară, ci parte dintr-o abordare terapeutică amplă, întotdeauna alături de eliminarea factorului cauzal și de adoptarea unui stil de viață sănătos. Dr
. Alexandra Istrate, medic specialist gastroenterolog, subliniază situațiile esențiale în care aceste suplimente își găsesc utilitatea. Un exemplu major este ficatul gras non-alcoolic (NAFLD) și forma sa mai severă, steatohepatita non-alcoolică (NASH).
În aceste cazuri, hepatoprotectoarele acționează ca un tratament adjuvant, completând eforturile esențiale de modificare a stilului de viață – o dietă echilibrată, activitate fizică regulată și o reducere ponderală.
De asemenea, ele sprijină organismul în gestionarea condițiilor asociate sindromului metabolic, precum obezitatea, diabetul zaharat, hipertensiunea arterială și dislipidemia.
Un alt domeniu important de aplicare este boala hepatică legată de consumul de alcool, o patologie care poate evolua de la o simplă steatoză hepatică până la ciroză.
Aici, suplimentele hepatice sunt valoroase, dar doar în contextul unei schimbări fundamentale: oprirea definitivă a consumului de alcool, care reprezintă cel mai important pas terapeutic.
Pentru hepatitele cronice sau ciroza cauzate de virusurile hepatitice B sau C, hepatoprotectoarele oferă un suport în completarea tratamentului antiviral specific, care vizează direct factorul cauzal.
În situația cirozei, fie ea compensată sau decompensată, administrarea lor se asociază, în funcție de caz, cu un tratament patogenetic, simptomatic și cu cel al complicațiilor.
Există și situații în care funcția hepatică este perturbată de medicamente cunoscute pentru potențialul lor hepatotoxic, cum ar fi paracetamolul, anumite antibiotice sau antialergice.
Atunci când analizele relevă modificări ale probelor hepatice, suplimentele hepatice pot fi utilizate pentru a ajuta la restaurarea funcției normale a ficatului, cu condiția esențială de a întrerupe sau de a înlocui medicamentul incriminat.
Piața farmaceutică oferă numeroase preparate, majoritatea bazate pe ingrediente precum silimarina, fosfolipide esențiale, arginină, vitamine din grupul B și, în anumite cazuri, vitamina E. Aceste componente acționează prin mai multe mecanisme: au un rol antioxidant, neutralizând radicalii liberi dăunători, stimulează sinteza de proteine, manifestă efecte antiinflamatorii și contribuie la stabilizarea membranelor celulelor hepatice.
Prin aceste acțiuni complexe, ele pot sprijini regenerarea hepatocitelor, pot diminua inflamația și pot îmbunătăți funcția generală a ficatului.
Durata tratamentului cu aceste suplimente este variabilă, de la 3-6 luni, în cazul steatozei hepatice, cu reevaluări biologice și ecografice periodice, până la o administrare indefinită în cazul cirozei.
Este crucial de înțeles că suplimentele hepatice nu trebuie utilizate la întâmplare, în lipsa unor dovezi clare de afectare hepatică, confirmate prin analize de sânge sau ecografie abdominală.
Ele nu sunt indicate nici ca măsură preventivă în timpul administrării altor medicamente cu potențial hepatotoxic.
Administrarea lor este justificată doar ca tratament adjuvant, după ce o afectare a funcției hepatice a fost documentată prin analize de sânge specifice, evidențiind, de exemplu, creșteri ale valorilor enzimelor hepatice.
O concepție larg răspândită, dar eronată, sugerează că medicamentele hepatoprotectoare ar trebui administrate obligatoriu alături de tratamentul hipolipemiant cu statine, la pacienții cu hipercolesterolemie, pentru a preveni afectarea hepatică. Într
-adevăr, tratamentul cu statine poate, în cazuri rare sau mai puțin frecvente, să determine creșteri ale transaminazelor sau ale enzimelor de colestază, reacții adverse menționate în prospect.
Cu toate acestea, medicul curant care inițiază tratamentul monitorizează aceste valori prin analize de sânge la intervale de 6-12 luni. Administrarea hepatoprotectoarelor este luată în considerare numai dacă se documentează o afectare hepatică reală, nu ca măsură preventivă.
De asemenea, suplimentele hepatice nu ar trebui utilizate sub pretextul unei „detoxifieri” a ficatului, fără a avea o evidență medicală clară a unei afecțiuni hepatice, identificată prin analize sanguine sau ecografie abdominală.
Ele nu pot substitui tratamentul bolii de bază care a condus la afectarea funcției hepatice și necesită întotdeauna o prescripție medicală, după investigații suplimentare amănunțite, fiind integrate într-un plan terapeutic ce include modificarea stilului de viață și tratamentul adecvat patologiei subiacente.
