Petrece ore întregi în propria minte, unde poveștile se desfășoară ca un film pe care nu-l poți opri. Personajele sunt reale, emoțiile la fel de vii, iar lumea imaginară pare mai atractivă decât orice din realitate.
Nu e doar o simplă visare cu ochii deschiși – e o capcană din care uneori nu mai găsești ieșirea. Psihologul israelian Eli Somer a botezat acest fenomen maladaptive daydreaming. În esență, este o formă compulsivă de fantezie, atât de complexă și de consumatoare încât poate înghiți ore bune din zi.
Unii oameni petrec până la 12 ore în aceste scenarii imaginare, construind lumi alternative care durează ani sau chiar decenii. Atracția e atât de puternică încât simți nevoia să revii mereu, deși știi că totul este fictiv.
Diferența dintre creativitate și suferința psihică
Ce diferențiază această stare de visarea obișnuită? Controlul. În loc să alegi când să evadezi în imaginație, fantezia te cucerește pe tine. Devine o obsesie: creezi povești elaborate, te atașezi de personaje, ai dificultăți să întrerupi episoadele.
Muzica devine adesea cheia care deschide ușa către acest univers, iar mișcările repetitive – plimbatul prin cameră, balansatul – însoțesc frecvent scufundarea în propria minte.
Spre deosebire de rătăcirea mentală banală, care ne ocupă între 30% și 50% din timpul de veghe și poate stimula creativitatea, maladaptive daydreaming are un caracter dăunător. Orele furate din viața reală se traduc în neglijarea muncii, a studiilor, a relațiilor.
Succesul imaginar oferă o satisfacție imediată, dar tocmai aceasta subminează motivația pentru eforturile autentice. După episoadele de visare intensă apar adesea vinovăția și frustrarea. De unde pornește totul ? Cercetătorii cred că acest mecanism compensează nevoi emoționale neîmplinite.
În minte, poți fi admirat, iubit, de succes – chiar dacă afară te lovești de singurătate, respingere sau neîncredere. Pentru mulți, fanteziile încep în copilărie, ca un refugiu în perioade dificile, când te simți exclus sau neînțeles. Cu timpul, însă, adăpostul devine o închisoare.
Cum recuperezi controlul asupra realității tale?
Deși fenomenul provoacă suferință reală, nu este recunoscut ca diagnostic separat în manualele de psihiatrie. Totuși, interesul științific a explodat în ultimii ani. Specialiștii adună dovezi că nu e vorba doar de o imaginație bogată, ci de o problemă care poate afecta serios funcționarea zilnică.
Când devine motiv de îngrijorare? Dacă petreci prea multe ore în fantezii, dacă simți că nu te poți opri, dacă activitatea profesională, școlară sau relațiile au de suferit, dacă apar anxietatea sau depresia – atunci e momentul să vorbești cu un specialist în sănătate mintală.
A visa cu ochii deschiși rămâne inofensiv cât timp păstrezi controlul. Dar când lumea din cap devine mai reală decât cea din afară, granița dintre refugiu și captivitate se estompează. Primul pas spre echilibru e să recunoști că imaginația poate fi și o capcană.
