Pentru bărbații la care cancerul de prostată revine după operație sau radioterapie, o combinație familiară de medicamente apare ca o nouă șansă.
Două terapii deja folosite pe scară largă, enzalutamida și leuprolida, administrate împreună, au redus semnificativ riscul de deces într-un studiu de mari dimensiuni, semnalând o schimbare de ritm în abordarea bolii.
Asocierea dintre enzalutamidă, un blocant al receptorilor androgenici, și leuprolidă, un tratament hormonal, a dus la o scădere de peste 40% a riscului de mortalitate la pacienții cu cancer de prostată local avansat și cu risc crescut de recurență.
Combinația este deja aprobată pentru formele metastatice, însă datele noi arată că utilizarea ei mai devreme, înainte de apariția metastazelor confirmate, poate prelungi viața.
Rezultatele provin din studiul de fază 3 EMBARK, publicat pe 19 octombrie în New England Journal of Medicine și prezentat la Congresul Societății Europene de Oncologie Medicală (ESMO).
În cercetare au fost incluși peste 1.000 de pacienți din 17 țări, toți cu recurență biochimică cu risc înalt, marcată prin dublarea nivelului de PSA în mai puțin de nouă luni.
După opt ani de urmărire, supraviețuirea globală a atins 78,9% în grupul tratat cu enzalutamidă plus leuprolidă, față de 69,5% la cei care au primit doar leuprolidă. „Am demonstrat nu doar că putem întârzia progresia bolii, ci și că pacienții trăiesc mai mult.
Răspunsul este clar: da”, a spus dr. Stephen Freedland, urolog la Cedars-Sinai Medical Center din Los Angeles și autor principal al studiului. Pentru mulți pacienți, chirurgia sau radioterapia sunt considerate tratamente curative. Totuși, în aproximativ o treime dintre cazuri, boala revine.
Opțiunile sunt adesea limitate în acest punct, iar noua strategie oferă un spațiu real de manevră. „Începem să folosim tratamente eficiente mai devreme, nu doar atunci când metastazele sunt confirmate.
Este o schimbare de paradigmă în oncologie”, a explicat dr. Edmund Folefac, oncolog la The Ohio State University, care nu a fost implicat în cercetare. Ca orice terapie hormonală, combinația vine și cu efecte secundare. Cele mai frecvente au fost bufeurile și oboseala.
Au fost raportate, de asemenea, ginecomastie și durere la nivelul mameloanelor, iar în unele cazuri, fracturi osoase. Specialiștii subliniază că medicii trebuie să cântărească atent beneficiile și riscurile pentru a evita tratamentele excesive sau complicațiile.
„Chiar dacă inhibitorii căii receptorilor androgenici sunt, în general, bine tolerați, pot exista reacții care să limiteze utilizarea lor. Este esențial ca medicii să fie precauți”, a spus dr. Kristen Scarpato, specialist în urologie la Vanderbilt University Medical Center.
Studiul are și limitele sale. Nu au fost folosite scannere PSMA PET, o tehnologie de imagistică mai precisă pentru detectarea metastazelor, astfel că o parte dintre participanți ar fi putut avea deja boală metastatică nediagnosticată. Chiar și așa, direcția este clară pentru echipa de cercetare.
„Gestionarea cancerului de prostată se transformă radical. Vedem tot mai clar că tratamentele timpurii pot salva vieți”, a concluzionat dr. Freedland.
