Imaginezi oglinda. O limbă cu reflexe maronii, apoi negricioase, poate chiar verzi-negre. Arată neliniștitor. Dar, în realitate, „limba neagră păroasă” – lingua villosa nigra – este o afecțiune benignă și temporară.
Se întâmplă când papilele gustative se alungesc, prind între ele celule moarte, bacterii, resturi alimentare sau pigmenți și capătă culoare. De cele mai multe ori, e o problemă minoră, ușor de corectat. Iar vinovații sunt, adesea, o igienă orală precară sau o dietă dezechilibrată.
Alimentația și saliva contează mai mult decât pare. Un aport insuficient de fibre – prea puține fructe, legume, cereale sau leguminoase – se traduce, de regulă, printr-o producție mai mică de salivă. Iar saliva este sistemul de curățare natural al gurii.
Spală resturile alimentare, neutralizează acizii care atacă mucoasa și smalțul și aduce minerale precum calciul și fosfatul, esențiale pentru protecția dintelui. Când fluxul salivar scade, bacteriile se adună mai ușor pe limbă, iar papilele încep să se coloreze și să se îngroașe.
Anumite obiceiuri agravează rapid tabloul: consumul frecvent de cafea, ceai sau alcool, fumatul, precum și administrarea unor medicamente – în special antibiotice sau antidepresive – care usucă mucoasa bucală. La acestea se adaugă o igienă neglijată: periaj neregulat și lipsa curățării limbii.
Toți acești factori favorizează acumularea de bacterii și pigmenți și dau limbii acel aspect „păros”, cu o culoare închisă. Vestea bună este că tratamentul e simplu. Un periaj delicat al limbii, de două ori pe zi, cu o periuță moale sau cu un raclet special, ajută.
Hidratarea regulată susține fluxul salivar. Un plus de fibre în farfurie pune umărul la curățarea naturală a cavității bucale. Renunțarea la fumat și reducerea băuturilor care pătează, precum cafeaua sau ceaiul negru, fac diferența.
De obicei, în câteva zile sau săptămâni după aceste schimbări, limba își recapătă culoarea normală. Dacă, totuși, aspectul nu se ameliorează în ciuda unei igiene corecte, este momentul pentru un consult la medicul stomatolog sau la medicul de familie.
Rareori, o decolorare persistentă poate semnala probleme digestive, o infecție fungică (candidoză) sau alte tulburări sistemice.
