Într -o relație în care vulnerabilitatea nu e punct slab, ci resursă, Adela Popescu și Radu Vâlcan au învățat să transforme momentele tensionate în prilej de reconectare. La începuturi, recunoaște Radu, „La început, ne certam și nu mai vorbeam o săptămână.”
Astăzi, tăcerea nu mai e zid, ci doar o pauză scurtă înaintea unui gest mic care detensionează: o glumă, un ghiont, un râs care rupe încăpățânarea. Adela spune că dinamica s-a schimbat odată cu anii: „Au fost câțiva ani când cedam eu și acum… cred că s-a înțelepțit soțul și cedează el mai repede.
Nu te gândi că cedează și vine și-mi spune: «hai, iubita, să ne împăcăm», nu. Vine, face o glumă, îmi dă un ghiont, pe mine mă bufnește râsul și ne revenim.” Nu promisiuni mari, nu discursuri ritualice. Doar un strop de umor, la timp, care face loc apropierii.
În mod firesc, conflictele nu dispar; se scurtează. Cei doi spun că nu mai lasă orgoliul sau gelozia să cântărească mai greu decât dorința de a reface punți.
În centrul deciziilor stau copiii – Andrei, Alexandru și Adrian – care nu sunt doar rodul iubirii, ci și motivul care îi readuce mereu în aceeași echipă. Fiecare discuție aprinsă e filtrată prin impactul asupra familiei.
„Am învățat de la copiii mei că tot ce faci are consecințe … greșelile pe care le fac eu, le văd în ei … și atunci știu că trebuie să schimb la mine”, mărturisește Adela. Această luciditate transformă tensiunea în lecție, iar asumarea personală devine instrument de creștere.
Când spiritele se încing, Radu nu alege solemnitatea, ci umorul. O replică jucăușă, un gest ludic, un ton relaxat. Adela vede în asta o formă de vulnerabilitate: recunoașterea că nu e nevoie de gesturi grandioase ca să refaci legătura; uneori, un râs ivit la jumătatea unei replici e suficient.
Relația lor nu e o poveste fără cusururi, ci, cum spune Radu, un „vis cu ochii deschiși”, construit pas cu pas, cu sarcini, responsabilități și alegeri zilnice.
Pentru el și pentru Adela, fericirea nu constă în evitarea durerii sau a contradicțiilor, ci în capacitatea de a simți, de a ierta și de a reveni la ceea ce contează: familia lor.
