În terapia de grup, validarea celorlalți este adesea mai puternică decât intervenția terapeutului

Tot mai mulți oameni caută astăzi modalități reale de a-și vindeca rănile emoționale și de a construi relații mai sănătoase. În acest context, terapia de grup începe să fie privită nu doar ca o alternativă la ședințele individuale, ci ca un spațiu cu o forță de transformare proprie.

Psihoterapeuta Sorana Kapusta, cu formare în Analiză Tranzacțională, psiholog clinician specializat în procese traumatice din perspectivă psihodinamică și fondatoarea The Hive, explică de ce întâlnirile în grup pot deveni un sprijin decisiv și cum arată, concret, un astfel de proces.

Întrebarea pentru cine este potrivită terapia de grup nu are un răspuns universal. „Tind să răspund că terapia de grup se potrivește tuturor. Însă nu e neapărat adevărat”, spune Sorana Kapusta. În cazul patologiilor și al tulburărilor de personalitate, terapia individuală rămâne mai potrivită.

The Hive se adresează însă oamenilor care trec prin suferință, indiferent de forma ei, mizând pe puterea comunității. „Comunitatea strânsă în jurul amărăciunii are o putere extraordinară. O resursă pe care o practicăm de mii de ani, prin tradiție, religie, viață comunitară.”

Primul și poate cel mai important beneficiu al cadrului de grup este sentimentul de a nu fi singur. „Nu avem atât de mult nevoie de soluții, cât de sentimentul că aparținem, că suntem în regulă și atunci când suntem fragili”, spune ea.

A ști că, atunci când nu ne putem reprezenta așa cum ne-am dori, ceilalți ne susțin, poate fi la fel de vindecător ca orice tehnică. Uneori, chiar mai mult. „Validarea și acceptarea celorlalți este cheia procesului de regenerare internă.”

Într-un spațiu în care toți își aduc vulnerabilitatea, nu mai e nimic „în neregulă” cu faptul că, din când în când, ne simțim pierduți. „Comunitățile sunt nucleul oricărei forme de organizare”, notează ea, amintind că familiile și prieteniile sunt, de fapt, sufletul societății.

Iar într-o perioadă în care distanțarea și mediul online au devenit norma, întâlnirile față în față recuperează ceva esențial: contactul uman. La The Hive, întâlnirile au o structură clară.

Sâmbăta, de la 9 la 14, participanții se adună pentru a pune în cuvinte emoții copleșitoare și pentru a povesti despre sine. Fiecare săptămână are o temă, se scrie despre ceea ce se simte, se caută și se pun cap la cap resurse împreună.

Nu e un flux aleatoriu de confesiuni, ci un parcurs ghidat, care lasă loc atât spontaneității, cât și unui fir conducător. Rolul terapeutului, în această formulă, se redefinește. „La The Hive, terapeutul este în primul rând om, cu experiențe proprii, cu suferințe, cu o viață personală.

Terapeutul se aduce pe sine împreună cu participanții”, spune Sorana Kapusta. Accentul cade pe relație, nu pe ierarhie. Specialiștii creează cadrul, contribuie cu cunoașterea lor, dar se așază în cerc ca ființe umane vulnerabile, la rândul lor expuse suferinței.

Teama de expunere există, iar grupul o ia în serios. „Înțelegem reticența de a se dezvălui”, spune ea. De aceea, la început, e în regulă să asculți, să observi, să lași încrederea să crească în ritmul tău.

Sunt reguli ferme: confidențialitate, ascultarea celuilalt fără a interveni, absența judecății. Un set de „reguli ale casei” menține siguranța tuturor, astfel încât procesul să se poată desfășura cu grijă și respect. Dificultățile apar, inevitabil.

„Însă oricât de intense ar fi, ele sunt mai ușor de depășit împreună cu ceilalți.” Adevărata întrebare, spune terapeuta, nu este dacă suferința există — ea ține de condiția noastră umană —, ci dacă vrem sau nu să fim singuri cu ea.

Înainte de a ajunge la The Hive, oamenii află că orice ar simți este binevenit. Intențiile grupului merg către depășirea perioadei grele, către zâmbet și către liniște. Drumul nu e întotdeauna simplu. Însă nu se parcurge singur. Primele schimbări vizibile au nevoie de timp.

Programul este gândit pe 12 săptămâni, o durată în care, de obicei, crizele încep să se așeze. „E important să nu rămânem captivi în momente ale doliului, să ne mișcăm prin suferință, să nu rămânem blocați în ea”, subliniază Sorana Kapusta.

Trei luni par un orizont rezonabil pentru ca multe dintre trăirile intense să poată fi procesate în siguranță. Rămâne întrebarea cât de mult poate înlocui grupul terapia individuală. Răspunsul ține de dorința și de nevoia fiecăruia.

„În prima fază, The Hive este ca un program de urgență, unde venim când ne e greu.” Dar terapia nu este doar pentru momentele grele. E un drum al conștientizării de sine, care poate continua și atunci când lucrurile par liniștite la suprafață.

Din această perspectivă, cele două forme nu se exclud, ci se potențează. „Terapia de grup este o însoțire fascinantă cu alți oameni, o resursă importantă pe care o putem accesa, în același timp cu terapia individuală.

Ambele ne ajută să ne înțelegem mai bine pe noi înșine, să ne acceptăm pe noi înșine, să ne asumăm responsabilitatea alegerilor noastre.”