O răceală banală care, în câteva zile, îți poate opri plămânii. Pare o exagerare, dar hantavirusul începe exact așa: cu o febră, dureri musculare, o stare de oboseală care nu trece. Mulți îl confundă cu o gripă sezonieră și nu își fac griji. Adevărata capcană este tocmai această aparență inofensivă.
Doar că, într-un procent deloc de neglijat, evoluția se transformă brusc. Virusul nu atacă plămânii ca o pneumonie clasică. În schimb, lovește stratul interior al vaselor minuscule de sânge din această zonă.
Se declanșează o reacție imună atât de puternică, încât pereții vaselor devin permeabili, aproape „scurși”. Lichidul începe să se strecoare în alveole, exact acolo unde oxigenul ar trebui să treacă în sânge.
Aerul este înlocuit treptat de lichid, iar organismul se sufocă încet, fără ca pacientul să poată face mare lucru. Primele semne că ceva nu este în regulă sunt o senzație de apăsare în piept, respirația care se accelerează, buzele care devin vineții.
Saturația de oxigen scade periculos, inima începe să bată haotic. Medicii numesc acest fenomen „microvascular leakage” – un semn distinctiv al formelor severe de sindrom pulmonar cu hantavirus.
Datele CDC arată că, în astfel de cazuri, aproximativ 38% dintre pacienți pot muri, mai ales dacă diagnosticul și tratamentul în terapie intensivă întârzie. În stadiile avansate, boala poate să lovească și inima, provocând șoc circulator și un colaps cardiovascular brusc.
În acest moment, nu există niciun tratament antiviral specific aprobat. Supraviețuirea depinde aproape exclusiv de cât de repede este identificat virusul, de oxigenul administrat, de monitorizarea atentă și, în cazurile severe, de ventilația mecanică.
Calea prin care ajunge acest virus la om este la fel de tăcută ca și debutul său. Se transmite prin contactul cu urina, saliva sau excrementele rozătoarelor infectate.
Închideți o magazie veche, un hambar prăfuit, o cabină de croazieră în care au intrat șoareci – și aerul din acea încăpere poate fi încărcat cu particule contaminate. O singură inhalare, în spații slab ventilate, este suficientă.
Specialiștii avertizează: dacă după o perioadă în care ați fost într-un astfel de mediu apar simptome de gripă, iar apoi respirația devine dificilă, nu mai este loc de ezitare. Semnalul de alarmă este major.
Până atunci, singura protecție reală rămâne prevenția: măști și mănuși atunci când curățați spații închise și prăfuite, pentru a nu inhala ceea ce nu se vede.
