Cancerul de prostată rămâne cea mai frecventă formă de cancer la bărbați și provoacă anual aproximativ 12.000 de decese în Regatul Unit.
Testarea celor care nu au simptome poate salva vieți, dar poate duce și la tratamente inutile, care lasă urme adânci: incontinență urinară, disfuncție erectilă, dependență de absorbante. Dilema e veche și spinoasă. Comitetul Național de Screening a făcut o analiză amplă.
Pentru fiecare 1.000 de bărbați testați în jurul vârstei de 50 de ani, screeningul ar salva două vieți în următorii 15 ani. În același timp, însă, aproximativ 20 dintre ei ar primi un diagnostic pentru un cancer care nu i-ar fi amenințat niciodată.
Unele tumori cresc atât de lent încât ar deveni periculoase abia la 120–150 de ani – mult peste durata medie de viață. Simplul diagnostic poate avea un impact psihologic devastator.
Și mai grav: dintre cei 20 de bărbați diagnosticați fără necesitate, în jur de 12 ar ajunge să urmeze tratamente invazive, cu efecte secundare pe termen lung. Incontinența urinară și disfuncția erectilă nu sunt doar cuvinte – pentru unii pacienți, ele înseamnă o viață întreagă de adaptare.
Profesorul Sir Mike Richards, președintele comitetului și el însuși diagnosticat cu cancer de prostată, spune lucrurilor pe nume: „Odată ce un cancer de prostată este descoperit, încă nu putem spune cu suficientă precizie care tumori necesită tratament și care nu.
Iar tratamentele disponibile pot provoca efecte negative de lungă durată. ”
Doar cei cu mutația BRCA2 sunt chemați la test
Așadar, screeningul nu este recomandat tuturor bărbaților. Nici măcar bărbaților de culoare , deși aceștia au un risc dublu de a face boala. Nici celor cu antecedente familiale de cancer, pentru că boala este atât de frecventă încât acest criteriu singur nu mai e suficient de precis.
Singurii pentru care testarea este considerată justificată sunt bărbații care au o mutație a genei BRCA2, însoțită de antecedente familiale de cancer mamar, ovarian, pancreatic sau de prostată.
Gena BRCA2 ajută la repararea ADN-ului, iar mutațiile ei cresc riscul unor forme mai agresive și mai periculoase. Comitetul recomandă ca acești bărbați să fie chemați la un test PSA o dată la doi ani, între 45 și 61 de ani.
Ar fi vorba doar de „câteva mii” de persoane pe an, iar unii sunt deja monitorizați informal în clinicile genetice.
Dezamăgire și speranță în lupta contra cancerului de prostată
Subiectul a stârnit dezbateri aprinse în Marea Britanie. Au vorbit public foști prim-miniștri, sportivi olimpici, actori. Sir Chris Hoy, diagnosticat în stadiu terminal, David Cameron, Rishi Sunak, Stephen Fry, Les Ferdinand – toți au cerut mai multă atenție.
Organizațiile caritabile au făcut presiuni constante. Noile recomandări sunt chiar mai restrictive decât varianta din noiembrie, care includea și bărbații cu mutații BRCA1.
Chiara De Biase, de la Prostate Cancer UK, nu și-a ascuns dezamăgirea: „Un program mai amplu ar putea salva mii de vieți”, spune ea, chiar dacă dovezile actuale nu demonstrează încă un raport beneficiu-risc favorabil pentru toți. Specialiștii promit că vor continua să analizeze noile dovezi.
Pe masa lor stau noi teste pentru cancerul de prostată, instrumente bazate pe inteligență artificială, și rezultatele studiului Transform, care investighează în mod special riscul la bărbații de culoare.
Cercetătorii nu știu încă sigur dacă aceste forme de cancer sunt și mai agresive – un detaliu esențial pentru decizia finală. Sir Mike Richards speră ca, în viitor, „noi dovezi, teste mai bune și o înțelegere mai profundă a bolii” să permită extinderea programului.
Până atunci, însă, spune el, este nevoie de dovezi solide. Până atunci, doar câteva mii de bărbați vor fi invitați la testare.
