O singură procedură medicală poate stârni mai multe întrebări legate de viitor decât un avort la cerere. Și cea mai frecventă dintre ele privește capacitatea de a rămâne însărcinată mai târziu.
Realitatea, confirmată de zeci de studii, este că, în marea majoritate a cazurilor, alegerea de a întrerupe o sarcină nu lasă urme asupra fertilității și nici nu complică sarcinile care urmează. Totul depinde însă de felul în care se desfășoară această întrerupere.
Există două căi principale, iar fiecare dintre ele vine cu propriul său profil de risc.
Diferențe între metodele medicamentoase și cele chirurgicale
Prima este avortul medicamentos. Substanțele administrate forțează organismul să elimine țesutul de sarcină, iar întregul proces poate avea loc chiar și acasă, atâta timp cât pacienta rămâne în contact telefonic sau online cu un medic.
Potrivit datelor actuale, această metodă nu este asociată cu o creștere a riscurilor pentru viitoarele sarcini. Niciun studiu serios nu a găsit o legătură directă între medicamente și complicații precum avortul spontan sau nașterea prematură. A doua cale este cea chirurgicală.
Cunoscută sub numele de dilatare și chiuretaj, procedura presupune îndepărtarea manuală a țesutului din uter, de obicei cu ajutorul unui dispozitiv de aspirație sau al unei chiurete. Aici lucrurile devin mai nuanțate.
Numeroase cercetări arată că și acest tip de intervenție are un impact redus asupra sarcinilor viitoare. Totuși, unele studii au semnalat o ușoară creștere a probabilității de naștere înainte de termen, de avort spontan sau de greutate scăzută la naștere.
Nu toate datele confirmă această legătură, iar efectul, acolo unde există, rămâne minor.
Complicații rare și importanța consultului medical specializat
Există însă o excepție rară, dar serioasă. După proceduri chirurgicale repetate, se pot forma benzi de țesut cicatricial în interiorul uterului. Această afecțiune poartă numele de sindrom Asherman. Când apare, poate face dificilă obținerea unei sarcini.
Vestea bună este că, în multe cazuri, poate fi corectată printr-o nouă intervenție chirurgicală. Riscul crește direct proporțional cu numărul de chiuretaje suferite. Pentru oricine poartă această grijă, soluția nu este speculația, ci dialogul cu un medic.
Doar un specialist poate evalua istoricul personal, poate explica riscurile reale – adesea mult mai mici decât temerile – și poate stabili un plan de monitorizare care să crească șansele unei sarcini sănătoase.
Pe scurt, un avort la cerere, mai ales dacă este unic, nu trebuie să devină un obstacol în calea viitorului.
