Mușchiul psoas, un mușchi adânc situat în partea inferioară a spatelui lângă coloană, este esențial în susținerea corpului și mișcarea șoldului. Se consideră că acesta reține stresul, tensiunea și traumele emoționale, fiind deseori numit „mușchiul sufletului”.
Acest mușchi joacă un rol esențial în menținerea posturii, în mers și alergare, precum și la mișcările de aplecare a trunchiului. Răspunsul la stres activează mușchiul psoas în contextul mecanismului „luptă sau fugi”.
Această reacție a fost crucială în evoluția umană pentru supraviețuire, dar stresul cronic sau o traumă neprocesată pot lăsa mușchiul încordat permanent, creând o memorie musculară a acelei experiențe emoționale. Din aceste motive, specialiștii consideră că psoasul poate „memora” traumele.
Traumele nerezolvate precum frica sau furia sunt sugerate de unii terapeuți că ar putea fi stocate în mușchi.
Psoasul, fiind profund și implicat în menținerea poziției și mișcării, poate absorbi aceste emoții, manifestându-se ca o tensiune cronică, în mod frecvent la persoanele care au suferit experiențe traumatice importante.
Fenomenul somatizării explică modul în care sentimentele nerezolvate se reflectă ca dureri fizice. În acest context, tensiunea din psoas poate induce dureri de spate, rigiditate sau probleme musculoscheletale, sugerează posibilitatea unei traume nerezolvate sau a unui stres continuu.
Mușchiul psoas tensionat poate provoca dureri lombare cronice fără o leziune fizică evidentă, manifestându-se astfel suferința emoțională prelungită. De asemenea, acesta poate limita flexibilitatea șoldurilor și a zonei inferioare a spatelui, influențând mobilitatea.
Tensiunea continuă poate genera sentimente de anxietate și panică, din cauza legăturii cu răspunsul la stres. Problemele posturale pot apărea din cauza tensiunii în psoas, ducând la aliniere defectuoasă și disfuncții posturale.
