În timpul sarcinii, corpul femeii suferă adaptări fiziologice și hormonale complexe pentru a susține dezvoltarea fătului și a se pregăti pentru naștere. Inima pompează un volum de sânge crescut, cu 30-50%, pentru a asigura oxigenul și nutrienții necesari fătului.
Ritmul cardiac poate crește, iar dimensiunea inimii se poate modifica. Plămânii lucrează mai intens pentru a asigura oxigenarea necesară, crescând volumul de aer inspirat. Uterul mărit poate apăsa pe diafragmă, îngreunând respirația.
Sistemul digestiv este afectat de creșterea nivelului de progesteron, care încetinește digestia. Presiunea uterului pe stomac poate provoca aciditate și arsuri. Constipația este frecventă din cauza modificărilor hormonale și a relaxării musculaturii intestinale.
Rinichii elimină deșeurile suplimentare rezultate din metabolismul fetal și modificările hormonale. Uterul poate comprima rinichii și tractul urinar, ducând la urinare frecventă și risc crescut de infecții urinare.
Ficatul își adaptează funcțiile pentru a procesa hormonii și deșeurile generate de sarcină. Unele femei pot dezvolta colestază intrahepatică, care afectează fluxul biliar și provoacă mâncărimi.
Volumul sanguin crește cu până la 50%, iar coagularea devine mai activă pentru a preveni hemoragiile la naștere, crescând însă riscul de tromboză. Tensiunea arterială poate scădea inițial, revenind ulterior la normal.
Uterul crește semnificativ în dimensiuni, de la aproximativ 7-8 cm la 30 cm sau mai mult. Această creștere afectează ligamentele și musculatura adiacentă, cauzând dureri. Sistemul imunitar devine mai tolerant pentru a proteja fătul, crescând susceptibilitatea la infecții.
Modificările hormonale pot produce hiperpigmentare, manifestată prin linia nigra pe abdomen și pete pe față, precum și vergeturi. Creierul este afectat de schimbările hormonale și fizice, putând apărea modificări emoționale, anxietate, depresie prenatală și modificări cognitive.
