Selma Blair, actrița americană cunoscută din O blondă de succes, Cruel Intentions și Hellboy, a anunțat că scleroza multiplă de care suferă este în remisie.
Dezvăluirea a venit într-un interviu acordat revistei Flow Space, însoțit de o ședință foto, în care, la 53 de ani, vorbește direct despre boală, teamă și redobândirea speranței. Povestea începe cu ani întregi de simptome trecute cu vederea. Dureri oculare. Oboseală copleșitoare. Pași nesiguri.
Mult timp, toate au fost puse pe seama depresiei. „Mi-am petrecut viața în cabinete medicale încercând să înțeleg de ce eram mereu obosită. A fost devastator să mi se spună că îmi imaginez totul”, mărturisește. În 2018, un neurolog i-a recomandat un RMN cerebral.
Rezultatul a pus capăt rătăcirii: scleroză multiplă recurent-remisivă, o boală autoimună care afectează sistemul nervos central. Momentul a venit după un apel făcut de actriță pe rețelele de socializare, care a ajutat-o să ajungă la specialistul potrivit.
„Ceea ce este ironic pentru mine acum e că mi-am petrecut atât de mult din viață consultând experți, căutând semne, când tot timpul semnele erau chiar în fața mea”, spune. După ani de tratamente, odihnă și recuperare, Blair vorbește acum despre o etapă de acalmie a bolii.
„Voi trăi mai mult decât am crezut vreodată. Odihna și recuperarea sunt esențiale. Învăț trucuri, găsesc metode de adaptare.” Nu promite miracole, dar își permite să viseze simplu și limpede. „Visul meu este să-mi călăresc din nou calul, Mr. Nibbles — chiar dacă e doar prin curte.
Asta ar fi o victorie uriașă.” Sprijinul cel mai constant vine din familie. Arthur, fiul ei de 14 ani, a învățat să o ajute în momentele imprevizibile ale bolii și să-i aducă liniște în cele cotidiene. „Îmi spune adesea că sunt jenantă, dar știu că e modul lui de a mă face să râd.
Mă ajută să-mi gestionez simptomele și mă ține cu picioarele pe pământ.” Recunoașterea publică a venit și ea. În septembrie, Selma Blair a primit Premiul CineHealth, pentru contribuțiile sale în cinematografie și pentru activismul dedicat persoanelor cu dizabilități.
Mesajul care îi încheie interviul sună ca o promisiune asumată: „M-am simțit pierdută când am fost diagnosticată. Dar acum corpul meu nu mai este o limită, ci o poveste de supraviețuire.” FOTO: Profimedia
