Când aerul se răcește și încălzirea pornește în toate casele, pielea trece printr-un test real de rezistență. Vântul, umezeala scăzută și trecerile bruște de la frigul de afară la căldura uscată din interior slăbesc bariera naturală de protecție.
Cei cu piele sensibilă simt primii schimbarea: roșeață, usturime, descuamări, un disconfort greu de ignorat. Pielea sensibilă nu este o boală, ci o reacție exagerată la stimuli pe care, în mod normal, i-am tolera. Poate apărea la orice vârstă și pe orice tip de piele – grasă, uscată sau mixtă.
„Odată cu scăderea temperaturilor, pielea sensibilă are nevoie de o abordare complet diferită. Nu este suficient să aplicăm o cremă hidratantă; trebuie să refacem structura pielii și să o protejăm de factorii agresivi”, explică dr. Irina Robu, medic specialist dermatovenerolog.
Frigul afectează pielea printr-un mecanism simplu: aerul rece și uscat favorizează evaporarea apei din straturile superficiale. Pelicula hidrolipidică – amestecul natural de apă și sebum care apără pielea – se subțiază.
Odată compromisă, bariera nu mai reține suficientă apă, iar tegumentul devine uscat, iritat, predispus la inflamații. Apoi intervin și diferențele termice: când intrăm repede de la frig la cald, vasele de sânge se dilată și se contractă brusc.
În timp, aceste variații pot favoriza cuperoza (roșeața persistentă pe obraji și nas) și dilatarea capilarelor superficiale (telangiectazii). „Diferențele mari de temperatură sunt un stres real pentru piele. În câteva secunde, microcirculația se modifică brusc, iar capilarele se dilată.
În timp, pielea devine permanent roșie și sensibilă. La toate acestea se adaugă factorii mecanici: vântul, frigul, frecarea eșarfei sau a gulerului, care pot agrava iritațiile și usca pielea.
Iar aerul cald din încăperi, generat de sistemele de încălzire, scade suplimentar umiditatea, accentuând deshidratarea”, adaugă dr. Irina Robu. Cum recunoaștem pielea sensibilă în acest context? Reacționează repede și intens.
Se înroșește ușor, furnică, ustură sau se descuamează după contactul cu produse cosmetice, apă fierbinte ori frig. Uneori, apar senzații de arsură, mâncărime sau piele „care ține”.
Sensibilitatea poate fi temporară – declanșată de mediul înconjurător – sau persistentă, la persoanele cu predispoziție către dermatită atopică, rozacee ori alergii de contact. Protecția începe cu o rutină blândă, dar constantă.
Curățarea trebuie să fie delicată: produse fără parfum, alcool sau săpun, care nu usucă suplimentar, sunt de preferat. Gelurile și spumele cu pH neutru, îmbogățite cu ceramide sau glicerină, curăță fără să agreseze și contribuie la refacerea barierei cutanate. Urmează hidratarea.
În sezonul rece, texturile mai onctuoase fac diferența. Formulele cu ceramide, acizi grași esențiali, uree sau niacinamidă ajută la repararea și întărirea barierei de protecție. „Cremele care conțin ceramide și acizi grași sunt cele mai potrivite pentru sezonul rece.
Ele refac bariera lipidică a pielii, rețin apa și reduc senzația de disconfort. Pentru față, este indicată aplicarea unei creme hidratante dimineața și seara, iar în timpul zilei se recomandă produse care conțin și factor de protecție solară.
Chiar dacă este iarnă, radiațiile UVA pătrund prin nori și pot accelera îmbătrânirea pielii sensibile”, explică dr. Irina Robu. Greșelile frecvente merită evitate. Exfolierea agresivă, folosită cu gândul că „dă jos” stratul uscat, poate agrava iritațiile în această perioadă.
Mai eficientă este o exfoliere rară și blândă, cu acizi lactici sau enzime, adaptată pielii sensibile. Dușurile lungi și fierbinți sunt o altă capcană: oferă confort pe moment, dar spulberă sebumul natural și accentuează uscăciunea.
Apa călduță e suficientă, iar crema hidratantă ar trebui aplicată imediat după baie, pe pielea ușor umedă, pentru a fixa apa în țesuturi. Atenție și la parfumul puternic din cosmetice sau la formulele nepotrivite tipului de piele.
„Un alt obicei dăunător este utilizarea produselor prea parfumate sau a celor destinate altui tip de piele. În sezonul rece, pielea sensibilă are nevoie de simplitate: mai puține produse, dar cu formule sigure, hipoalergenice”, mai declară dr. Irina Robu.
Pentru un sprijin suplimentar, tratamentele dermatologice pot face diferența. Procedurile de hidratare profundă – de la mezoterapie cu acid hialuronic la radiofrecvență non-ablativă – stimulează producția de colagen și întăresc bariera cutanată.
În caz de cuperoză sau rozacee, terapiile laser acționează selectiv asupra vaselor dilatate, reducând roșeața fără a leza țesutul sănătos. „Tratamentele moderne ne permit să calmăm inflamația, să îmbunătățim microcirculația și să refacem textura pielii fără efecte secundare majore.
Secretul este personalizarea intervenției în funcție de tipul de piele și de severitatea simptomelor”, mai explică dr. Irina Robu. Iar când iritațiile persistă, apar senzații de arsură, mâncărime intensă sau leziuni, vizita la dermatolog devine necesară.
Simptomele pot ascunde dermatită atopică sau alergii de contact, situații care cer tratamente specifice.
Medicul poate recomanda produse calmante cu pantenol, niacinamidă, zinc sau terapii antiinflamatoare topice, iar în unele cazuri o schemă combinată, cu suplimente antioxidante ori proceduri profesionale dedicate refacerii barierei cutanate.
