Menopauza determină o serie de modificări în organismul feminin, inclusiv la nivelul zonei genitale, ca urmare a scăderii producției de estrogen. Acest proces hormonal afectează vulva și vaginul, ducând la transformări structurale și funcționale.
Menopauza se instalează treptat, parcurgând etapele de perimenopauză, menopauză propriu-zisă și postmenopauză. Perimenopauza este perioada de tranziție, marcată de fluctuații hormonale și menstruații neregulate.
Menopauza este definită ca absența menstruației timp de 12 luni consecutive, iar postmenopauza reprezintă perioada care urmează. Deși unele simptome genitale pot apărea în perimenopauză, acestea devin adesea mai evidente după instalarea menopauzei.
Reducerea nivelului de estrogen, care poate scădea semnificativ în această perioadă, este principala cauză a modificărilor genitale. Scăderea estrogenului duce la diminuarea fluxului sanguin către țesuturile vulvare și vaginale.
Consecințele includ subțierea și uscarea acestor țesuturi, pierderea elasticității și reducerea lubrifierii naturale. Aceste schimbări pot provoca disconfort, iritație, senzație de arsură, mâncărime și durere, în special în timpul actului sexual. Deschidera vaginală se poate micșora.
Aspectul exterior al vulvei poate suferi, de asemenea, modificări. Labiile mici se pot subția și pot părea mai reduse în dimensiuni, ca urmare a diminuării volumului tisular. Modificările în distribuția țesutului adipos pot contribui la un aspect diferit al zonei.
Ansamblul acestor simptome este cunoscut sub denumirea de sindrom genito-urinar al menopauzei (GSM). Statisticile indică faptul că între 50% și 70% dintre femeile aflate în postmenopauză se confruntă cu manifestări ale acestui sindrom.
Pe lângă modificările fizice, menopauza influențează și echilibrul microbiomului vaginal. Nivelurile scăzute de estrogen afectează populația de bacterii protectoare, în special Lactobacillus.
Reducerea numărului acestora determină o modificare a pH-ului vaginal, care devine mai puțin acid și tinde spre alcalinitate, ceea ce poate reduce protecția naturală împotriva infecțiilor.
Totodată, menopauza poate avea un impact asupra planșeului pelvin, complexul de mușchi și ligamente care susțin organele pelvine. Modificările hormonale și procesul natural de îmbătrânire pot contribui la slăbirea acestei structuri musculare.
Slăbirea mușchilor planșeului pelvin poate conduce la diverse probleme, inclusiv incontinență urinară, manifestată prin pierderi involuntare de urină. Unele studii arată că între 25% și 50% dintre femeile aflate în postmenopauză experimentează o formă de incontinență urinară.
Alte posibile consecințe includ disfuncții ale vezicii urinare și un risc crescut de prolaps al organelor pelvine.
