Cu timpul și cu vârsta, toată lumea tinde să devină mai vulnerabilă la traumatisme, deoarece oasele devin în mod natural mai puțin dense și mai fragile. Cu toate acestea, la unele persoane, acest proces poate merge atât de departe încât mișcările bruște pot duce la fracturi: acest lucru este cunoscut sub numele de osteoporoză.

Ce este osteoporoza și care sunt cauzele ei?

Deși poate părea altfel, oasele sunt, de asemenea, țesuturi vii și, ca atare, ele sunt în mod continuu descompuse și reînnoite pe tot parcursul vieții noastre. În mod firesc, rata de reparare încetinește în timp, în timp ce rata de degradare rămâne constantă.

Aceasta înseamnă că, la unele persoane, vine un moment în care organismul nu mai poate construi oase mai repede decât se degradează. Acest lucru înseamnă că osul devine progresiv mai fragil și mai casant.

Nu este în întregime clar de ce unii oameni ajung în acest punct, iar alții nu (sau, cel puțin, ajung mult mai târziu). Se știe că depinde în mare măsură de masa osoasă maximă atinsă în tinerețe (în jurul vârstei de 30 de ani), care, la rândul său, este determinată de factori genetici și etnici.

Ceea ce este documentat este că există o serie de factori predispozanți pentru osteoporoză, inclusiv sexul feminin, vârsta înaintată, ascendența europeană și asiatică, istoricul familial, dimensiunile corporale mici, niveluri prea scăzute de hormoni sexuali, boli renale sau hepatice, cancer, mielom multiplu, artrită reumatoidă, un stil de viață sedentar, consumul de alcool în exces și fumatul.

Care sunt simptomele?

În stadiile incipiente, osteoporoza nu produce de obicei niciun simptom. Cu toate acestea, odată ce oasele au devenit destul de slabe, este posibil să apară unele semne, cum ar fi dureri de spate, pierderea înălțimii, postura aplecată și fracturi osoase ușoare.

Cum se tratează?

Există două modalități de tratare a osteoporozei: utilizarea unei serii de medicamente (bifosfonați, substituție hormonală, teriparatidă, abloparatidă) și acțiunea asupra factorilor de risc modificabili (alimentație, consum de alcool și tutun, activitate fizică). Criteriile de estimare a liniei adecvate pentru fiecare pacient se bazează în primul rând pe o evaluare a situației și a riscului particular al acestuia.

În plus, la persoanele cu osteoporoză, și în funcție de riscul specific, trebuie luate anumite măsuri de precauție pentru a evita loviturile și căderile accidentale.

La prima vedere, acest lucru poate părea dificil, dar măsuri precum utilizarea încălțămintei adecvate și amenajarea locuinței (de exemplu, înlăturarea cablurilor electrice de la nivelul podelei, evitarea suprafețelor alunecoase și instalarea de bare de sprijin) pot preveni multe leziuni care ar putea duce la o fractură.