Oasele noastre dețin o rezistență silențioasă, însă ele se pot subția imperceptibil de-a lungul anilor, fără niciun semn vizibil, până în momentul neașteptat în care o simplă căzătură se transformă într-o fractură.
Această realitate este surprinzător de frecventă: aproape jumătate dintre femeile care au depășit vârsta de 50 de ani ajung să se confrunte cu astfel de accidente, o incidență de două ori mai mare decât în cazul bărbaților.
Adesea, scăderea densității osoase rămâne nedetectată la timp, deoarece protocolul standard prevede inițierea testărilor abia după vârsta de 65 de ani. Specialiștii ne explică un proces biologic fundamental: masa osoasă maximă este atinsă în jurul vârstei de 35 de ani.
După acest moment de vârf, organismul începe o pierdere treptată a densității osoase. Acest declin se accelerează vizibil, în special în perioada menopauzei, din cauza scăderii drastice a nivelului de estrogen. În acești ani, femeile pot pierde anual între 1% și 2% din masa osoasă.
Deși recomandările generale privind screeningul indică vârsta de 65 de ani, experții subliniază că există multiple situații în care testarea ar trebui efectuată mult mai devreme.
Un simplu test DEXA, o scanare neinvazivă, oferă posibilitatea de a depista din timp eventualele probleme și de a preveni complicațiile serioase.
Există anumite momente și condiții care ar trebui să ne sporească vigilența și să ne determine să discutăm cu un medic specialist despre necesitatea unui test DEXA, indiferent de vârstă.
Un prim semnal de alarmă ar trebui să fie o fractură survenită în urma unui traumatism banal, un indiciu că oasele ar putea fi mai fragile decât normal. Dacă istoricul familial include cazuri de osteoporoză la vârste tinere – la un părinte sau un frate – riscul personal crește semnificativ.
De asemenea, o menopauză instalată înainte de vârsta de 45 de ani, implicând un nivel scăzut de estrogen pe o perioadă mai lungă, predispune la fragilizarea osoasă.
Anumite tratamente medicamentoase pot influența sănătatea oaselor: un tratament îndelungat cu corticosteroizi, medicamente adesea utilizate pentru boli inflamatorii sau autoimune, poate afecta capacitatea organismului de a menține oase sănătoase.
Apoi, bolile cronice de ficat sau rinichi pot perturba echilibrul delicat al vitaminelor și mineralelor esențiale pentru structura osoasă.
Tulburările alimentare sau un deficit energetic sever, cunoscut și sub denumirea de RED-S, prin aportul insuficient de calorii și nutrienți, pot conduce la scăderea densității osoase.
Nu în ultimul rând, o slăbire rapidă și semnificativă reduce presiunea asupra oaselor, putând încetini formarea de țesut osos nou. Dacă te regăsești în una sau mai multe dintre aceste situații, discuția cu un specialist despre oportunitatea unui test DEXA este crucială.
În cazul în care se constată o densitate osoasă scăzută, o afecțiune numită osteopenie, identificarea cauzei și adoptarea rapidă a unor măsuri devin esențiale.
Acestea includ renunțarea la fumat, reducerea consumului de alcool, creșterea aportului de calciu, vitamina D și proteine, alături de introducerea exercițiilor fizice menite să întărească oasele.
Depistarea timpurie rămâne, așadar, pilonul central în prevenirea fracturilor și a complicațiilor pe termen lung, oferind cele mai bune șanse pentru o sănătate osoasă optimă.
