Toamna își aduce darurile bogate, iar printre ele, strugurii se numără, fără îndoială, printre preferințele românilor. Dulci, zemoși și plini de antioxidanți, ei par o gustare inofensivă, aducând o notă de prospețime zilelor mai răcoroase.
Totuși, sub dulceața lor irezistibilă se poate ascunde o capcană reală pentru siluetă și, în timp, chiar pentru sănătate, atunci când sunt consumați în exces.
Medicul nutriționist Mihaela Bilic atrage atenția asupra unui risc metabolic semnificativ pe care îl implică fructoza din struguri, o componentă adesea subestimată. Ce conțin, de fapt, aceste fructe atât de apreciate?
Mihaela Bilic explică faptul că strugurii sunt printre cele mai dulci fructe, cu un conținut de zaharuri ce poate ajunge până la 15 grame la suta de grame de produs.
Din această cantitate, între 8 și 10 grame reprezintă fructoză, valoarea exactă variind în funcție de soi și de gradul de maturitate, restul fiind glucoză. Deși ambele sunt zaharuri naturale, fructoza are un comportament metabolic distinct față de glucoză, iar această diferență este crucială.
Spre deosebire de glucoză, care este combustibilul rapid al corpului și poate fi utilizată direct de celule pentru energie sau arsă prin efort fizic, fructoza nu este transformată în energie în același mod.
Fructoza, pe care Mihaela Bilic o numește „zahărul invizibil”, nu poate fi metabolizată decât de ficat. Organul nostru are o capacitate limitată, putând procesa doar aproximativ 15 grame de fructoză la un moment dat.
Această limită este esențială, deoarece orice cantitate care depășește acest prag este transformată direct în grăsime, într-un proces similar cu cel al alcoolului.
Medicul subliniază: „Fructoza are tot atâtea calorii ca și zahărul rafinat (4 kcal/gram), dar nu se consumă prin mișcare și nu oferă energie. Este direct transformată în grăsime de rezervă, în special în zona abdominală.” Așadar, cât strugure este prea mult?
Pentru a savura aceste fructe fără griji și a evita acumularea nedorită de grăsime, Mihaela Bilic recomandă o porție zilnică de maximum 150 de grame.
Aceasta echivalează cu un ciorchine mic, cât încape într-o palmă, o cantitate gândită tocmai pentru a nu depăși limita de 15 grame de fructoză, pe care ficatul o poate procesa în siguranță, fără a o converti în depozite adipoase.
„Dacă nu vreți să vă treziți cu colăcei de grăsime pe burtă, nu mâncați fructe în exces”, este avertismentul direct al nutriționistului.
Această perspectivă ne reamintește un adevăr esențial despre alimentație: chiar dacă provin din natură și au o imagine sănătoasă, fructele trebuie consumate cu moderație. Avertismentul se aplică în special celor bogate în zaharuri, precum strugurii, bananele sau smochinele.
„Fructele sunt desert!”, afirmă Mihaela Bilic, subliniind că simplul fapt că sunt naturale nu le face lipsite de calorii sau de riscuri pentru siluetă atunci când sunt consumate fără măsură.
