Un trunchi de cireș care picură o substanță lipicioasă nu e doar o întâmplare neplăcută – e un semnal de alarmă. Proprietarii de livezi sau de grădini ajung să descopere într-o zi o secreție gelatinoasă, iar popular i se spune „clei”, dar în limbajul specialiștilor numele este gomoza.
Pomul nu face altceva decât să încerce să-și vindece propriile țesuturi, iar ceea ce pare inofensiv poate ascunde, de fapt, lupta cu o serie de probleme grave. Această secreție este specifică mai ales pomilor sâmburoși – cireșii, vișinii, caișii, piersicii și prunii sunt cei mai vulnerabili.
Apare pe trunchi, pe crengi sau chiar pe fructe, iar momentul în care iese la iveală e cu totul altceva decât un simplu defect estetic. Gomoza este, de fapt, un strigăt de ajutor al copacului.
Când scoarța e rănită, când o tăiere a fost făcută greșit, când dăunătorii atacă sau când infecțiile fungice și bacteriene se instalează, pomul reacționează astfel. Excesul de umiditate, înghețul sau salturile bruște de temperatură pot declanșa aceeași reacție.
Uneori, problema e și mai ascunsă: solul nepotrivit sau lipsa de substanțe nutritive stresează pomul până la punctul în care începe să „plângă” clei.
În spatele acestei substanțe gelatinoase se află un mecanism de apărare care, dacă nu e înțeles la timp, poate duce la deteriorarea gravă a întregului arbore.
Pentru cei care își îngrijesc pomii, apariția gomozei e primul semn că ceva nu funcționează cum trebuie și că e nevoie urgentă de intervenție.
Specialiștii spun că soluția începe cu o identificare rapidă: zona afectată trebuie curățată cu grijă, până la lemnul sănătos, iar rana poate fi tratată cu produse speciale de protecție. Dar asta e doar prima parte.
Ramurile bolnave trebuie eliminate, tăierile viitoare trebuie făcute corect, iar excesul de apă e de evitat. Tratamentele fitosanitare aplicate la timp pot face diferența dintre un pom care se reface și unul care decade lent. Prevenția, însă, rămâne cea mai eficientă armă.
Pe tot parcursul anului, pomii au nevoie de tăieri corecte, de protecție împotriva înghețului și de un pachet complet de îngrijire. Altfel, cleiul care pare inofensiv la început devine un avertisment pe care niciun proprietar de livadă nu ar trebui să îl ignore.
