Delia, una dintre cele mai apreciate și urmărite figuri ale scenei muzicale românești, a ales recent să împărtășească publicului aspecte mai puțin luminoase ale vieții sale, vorbind deschis despre dificultățile de sănătate cu care se confruntă.
Aceste provocări o însoțesc de ani buni, iar artista a dezvăluit detalii atât despre problemele sale de vedere, cât și despre o afecțiune cronică a coloanei vertebrale. De la vârsta de 16 ani, Delia trăiește cu miopia, o condiție care, în prezent, necesită o nouă pereche de ochelari.
Artista a mărturisit că are o prescripție de-3.25 dioptrii la ambii ochi, o realitate care îi influențează percepția cotidiană.
Experiența vizuală devine, uneori, de-a dreptul paradoxală pentru ea: în timp ce ecranul telefonului îi oferă o imagine clară a interlocutorilor, odată ce îl îndepărtează, lumea din jur se transformă într-o pată neclară.
„E ciudat că văd prin telefon când vă filmez, văd de aproape, și când iau telefonul vă văd în ceață. Nu vă văd trăsăturile faciale,” a descris ea situația, în timp ce își filma prietenele.
Această dificultate a determinat-o pe artistă să ia în considerare intervenția chirurgicală cu laser pentru corectarea miopiei.
Curioasă să afle detalii, Delia a interogat publicul despre experiențele celor care au trecut printr-o astfel de procedură, interesându-se despre timpul de recuperare și riscul de recurență, mai ales că, a subliniat ea, problema pare a fi genetică și o însoțește de la o vârstă fragedă.
Pe lângă provocările vizuale, Delia a adus în discuție și o altă afecțiune, cu un impact semnificativ asupra stării sale de bine: spondiloza cervicală. Această boală degenerativă a coloanei vertebrale îi provoacă dureri intense, care, uneori, o fac să se simtă copleșită. Într
-un moment de vulnerabilitate, exprimat public, artista a descris durerea cu o intensitate copleșitoare: „M-a luat la cervicală. Deci mă doare rău. Sunt pe moarte, eu trag să mor. Ce rău îmi e! Aoleu, dar rău mă doare! Deci mor. Uită-te cum mor, ca să-ți fie ție bine! Uită-te cum mor!”
Ulterior, cântăreața a simțit nevoia să clarifice contextul acestor afirmații, explicând că ele reflectă gravitatea disconfortului.
Spondiloza cervicală o obligă la anumite gesturi compensatorii, în special după perioade lungi de stat în picioare sau așezată, cum ar fi orele petrecute la masa juraților în timpul filmărilor.
Când durerea apare, simte impulsul de a face mișcări specifice pentru a-și „aranja” zona cervicală, manifestându-și vocal suferința: „Au, mă doare! Au, spatele!”
A subliniat că, în ciuda unor interpretări care ar putea sugera o căutare de vizualizări, realitatea este o luptă constantă cu o afecțiune dureroasă.
