Tot mai mulți oameni povestesc aceeași rutină neplăcută după masă: balonare, gaze, scaune moi. De obicei, suspiciunea cade pe intoleranțe alimentare sau pe mesele „grele”. Însă, de multe ori, adevăratul vinovat e mai discret și mult mai prezent în farfurie și în pahare: îndulcitorii.
Găsești acești aditivi în aproape orice produs „fără zahăr” sau „zero”. Se strecoară în băuturi dietetice ori aromatizate, iaurturi și jeleuri, deserturi cu conținut redus de zahăr, gume de mestecat, dropsuri, batoane proteice, cereale, sosuri și dressinguri.
Apar și ca îndulcitori de masă, sub formă de tablete, pulbere sau pliculețe. Pe etichetă, se pot numi Aspartame, Sucralose, Acesulfame K, Saccharin, Cyclamate, Stevia, Thaumatin sau Neotame. Nu toți îndulcitorii funcționează la fel.
Unii, numiți îndulcitori intensivi, precum aspartamul, sucraloza sau stevia, sunt de sute de ori mai dulci decât zahărul. Se folosesc în cantități mici și, practic, nu aduc calorii.
Alții, cunoscuți ca polioli sau alcooli de zahăr — xylitol, sorbitol, eritritol — au mai puține calorii decât zahărul, dar pot crea agitație în intestin, pentru că fermentează și atrag apă în colon.
Toți îndulcitorii autorizați în UK și UE sunt considerați siguri în limitele ADI (Acceptable Daily Intake), însă sensibilitatea individuală diferă. Ce înseamnă asta pentru organism?
La un consum ridicat sau la persoane cu un intestin deja iritabil, pot apărea balonarea, gazele și scaunele rapide, mai ales în cazul poliolilor, tocmai din cauza fermentației la nivel intestinal.
Pot surveni crampe abdominale, frecvent întâlnite la cei cu intestin sensibil sau sindrom de intestin iritabil. Unele persoane raportează dureri de cap în legătură cu aspartamul, deși dovezile științifice sunt neconcludente.
Gustul metalic sau amar, specific unor îndulcitori artificiali, poate lăsa un „ecou” neplăcut după consum. Iar stimularea constantă a receptorilor gustativi de dulce poate menține pofta de alimente dulci.
Nu în ultimul rând, gura uscată sau setea crescută apar uneori după băuturi dietetice, pe fondul acidității sau al conținutului de cofeină. Explicația biologică stă, în parte, în felul în care sunt procesați acești compuși.
Polioli precum sorbitolul sau xylitolul fac parte din categoria FODMAP-urilor: carbohidrați fermentabili care pot trage lichid în colon și pot produce disconfort.
Există și cercetări emergente care investighează modul în care îndulcitorii influențează microbiomul ori felul în care organismul gestionează insulina și glucoza. Deocamdată, rezultatele sunt mixte, iar la nivelul unui consum normal efectele par reduse. Când merită redus consumul?
Atunci când apar balonare, disconfort digestiv sau dureri de cap. O strategie simplă ajută în multe cazuri: micșorezi cantitatea, încerci un alt tip de îndulcitor sau elimini temporar produsele cu îndulcitori pentru a vedea dacă simptomele se atenuează.
De regulă, organismul își regăsește echilibrul în câteva zile. Îndulcitorii pot fi un sprijin util pentru a scădea zahărul din dietă. Dar nu ar trebui să preia controlul.
Obiectivul pe termen lung nu este evitarea totală, ci folosirea responsabilă, în timp ce papilele gustative sunt „reeducate” să redescopere dulceața firească a alimentelor integrale.
