Pentru mulți, lupta cu grăsimea abdominală persistentă reprezintă o provocare continuă, o sursă de frustrare în demersul de a atinge o greutate sănătoasă. Într
-un peisaj dominat de diverse abordări dietetice, nutriționista americană Dr. Mindy H. Pelz aduce în atenție o variantă mai strictă a postului intermitent, denumită „Monk fast”, sugerând că aceasta ar putea debloca rezistența la pierderea în greutate, în special în zona taliei.
Ce presupune, concret, această metodă? „Monk fast” implică un post de 36 de ore consecutive, urmat de o fereastră de alimentație de 12 ore. În cele 36 de ore de post, aportul caloric este complet eliminat, fiind permise doar apa, cafeaua simplă și ceaiul, fără adaos de lapte sau zahăr.
Pentru a exemplifica, dacă ultima masă este consumată duminică la ora 19:00, următoarea ar trebui programată marți dimineață, la ora 7:00. Mecanismul din spatele acestei abordări este unul complex, dar esențial pentru înțelegerea efectelor sale.
Un post prelungit de o asemenea durată determină organismul să își epuizeze rezervele de glicogen, declanșând o scădere semnificativă a nivelului de insulină.
Această modificare metabolică este crucială, deoarece forțează corpul să treacă într-un mod intensiv de ardere a grăsimilor, cunoscut sub numele de cetogeneză.
În același timp, este activat procesul de autofagie, un mecanism biologic vital prin care celulele deteriorate sunt eliminate, sprijinind regenerarea și sănătatea celulară. Dr
. Pelz subliniază că pragul de 36 de ore este suficient pentru a reduce glicemia și pentru a stimula organismul să utilizeze depozitele de grăsime, vizând preponderent pe cele abdominale. Accentul pus pe grăsimea din jurul taliei nu este întâmplător.
Grăsimea viscerală, cea acumulată profund, în jurul organelor interne, este recunoscută ca fiind mai periculoasă din punct de vedere metabolic decât grăsimea subcutanată, situată imediat sub piele.
Nivelurile scăzute de insulină menținute pe parcursul postului favorizează mobilizarea acestor depozite, considerate a fi mai dificil de eliminat prin alte metode.
Cercetările citate de specialistă indică faptul că procesul de ardere a grăsimilor debutează, în general, după aproximativ 12 ore de post, intensificându-se apoi între 16 și 24 de ore. La 36 de ore, procesele metabolice implicate ating o fază și mai pronunțată. Într
-o analiză prezentată de Dr. Pelz pe canalul său de YouTube, participanții care au adoptat postul de 36 de ore, urmat de o fereastră alimentară de 12 ore, timp de 30 de zile, au raportat reduceri notabile, în special la nivelul circumferinței taliei.
Totuși, este important de menționat că date provenite din cercetări ale University of Sydney sugerează că posturile repetate pe termen lung ar putea, temporar, să facă grăsimea viscerală mai rezistentă la ardere.
Această observație ridică întrebări legitime privind sustenabilitatea și frecvența optimă a metodei. Pe lângă posibila reducere a grăsimii abdominale, abordarea „Monk fast” ar putea aduce și alte beneficii potențiale pentru sănătate.
Printre acestea se numără scăderea rezistenței la insulină, o îmbunătățire a tensiunii arteriale, susținerea sănătății cardiovasculare, posibile avantaje legate de longevitate și o conștientizare alimentară sporită.
Cu toate acestea, metoda este considerată una dintre cele mai riguroase forme de post intermitent. Există riscul de supraalimentare în cele 12 ore destinate meselor sau de epuizare, mai ales pentru persoanele cu un stil de viață solicitant.
În viziunea Dr. Pelz, o frecvență de o dată pe săptămână este suficientă pentru cei care aleg această variantă, deși există și persoane care o aplică lunar sau chiar anual. Este crucial de știut că această strategie nu este universal valabilă și nu este potrivită pentru oricine.
Persoanele cu locuri de muncă foarte solicitante fizic, cele subponderale sau cu afecțiuni tiroidiene ar trebui să o evite.
De asemenea, este contraindicată celor cu tulburări de alimentație, fie actuale, fie în antecedente, precum și femeilor însărcinate, care alăptează sau care intenționează să rămână însărcinate.
Orice formă de post prelungit trebuie discutată în prealabil cu medicul, în special în prezența unor condiții medicale preexistente. Rămâne întrebarea dacă postul de 36 de ore reprezintă o soluție pe termen lung.
Deși poate declanșa rapid mecanisme metabolice favorabile arderii grăsimilor, sustenabilitatea și adecvarea sa pentru majoritatea oamenilor sunt aspecte care necesită o analiză atentă. Abordările extreme pot genera rezultate rapide, dar nu sunt întotdeauna durabile.
Hidratarea corectă, evitarea exceselor alimentare după perioadele de post și monitorizarea atentă a semnalelor propriului organism sunt esențiale. Fără aceste măsuri, beneficiile potențiale se pot anula sau, în cel mai rău caz, se pot transforma în riscuri pentru sănătate.
