Un pahar de chefir, un borcan de kimchi, o felie de pâine cu maia. Mult timp, astfel de alimente au fost privite ca ajutoare pentru digestie și atât.
O echipă de la The University of Newcastle propune însă o perspectivă mai largă: efectele lor ar putea trece dincolo de microbiomul intestinal, atingând direct profilul lipidic și riscul cardiometabolic. Într
-un studiu publicat în Nutrition Research, cercetătorii au observat că un consum mai frecvent de alimente bogate în bacterii vii este asociat cu niveluri mai ridicate de colesterol HDL – așa-numitul colesterol „bun” – și cu un control mai eficient al glicemiei.
Pentru a înțelege miza, merită reamintit rolul HDL. Colesterolul, un tip de lipid esențial, circulă prin sânge „ambalat” în lipoproteine. HDL, fracțiunea cu densitate mare, adună excesul de grăsime și îl transportă spre ficat pentru eliminare.
Când HDL scade, terenul rămâne liber pentru LDL, colesterolul „rău”, care se poate depune pe artere. Urmarea: vase mai înguste și un risc mai mare de infarct, accident vascular cerebral sau chiar demență.
Literatura medicală a legat nivelurile mici de HDL de o creștere a riscului de evenimente cardiovasculare cu aproximativ 2-3%. Cum au procedat cercetătorii australieni. Au construit mai întâi o bază de date cu 200 de alimente și băuturi comune, estimând pentru fiecare conținutul de microbi vii.
Majoritatea – de la legume și cereale la carne – au intrat în categoria „scăzut”. Doar 21 de produse au fost catalogate „moderate”, iar două – iaurtul și smântâna fermentată – au fost clasificate „ridicat”. Apoi au urmărit 58 de adulți sănătoși timp de 3 până la 6 luni.
Participanții au raportat cât de des consumă astfel de alimente, iar echipa a estimat cantitățile și aportul caloric zilnic.
Asocierile observate au conturat un tipar clar: persoanele care mâncau mai des alimente cu microbi vii aveau niveluri mai mari de HDL, glicemie mai scăzută, o greutate corporală și un IMC mai reduse, precum și o circumferință abdominală mai mică.
Interesant este că aceste efecte au apărut independent de modificările LDL, sugerând un filon metabolic distinct de cel clasic al scăderii colesterolului „rău”. De unde ar putea veni aceste beneficii.
Ipoteza echipei este că fermentația intensifică producția de acizi grași cu lanț scurt în colon – compuși implicați în reglarea metabolismului, a inflamației și a markerilor cardiovasculari. În plus, multe alimente fermentate, precum kimchi, aduc și fibre.
Fibrele solubile formează un gel în intestin, se leagă de colesterol și îi reduc absorbția în sânge, un mecanism asociat anterior cu scăderi ale LDL de până la 35% într-o lună, în condiții dietetice strict controlate. Date din alte cercetări întăresc tabloul.
O analiză din 2024 a arătat că suplimentarea cu probiotice la persoanele cu diabet de tip 2 a fost asociată cu creșterea HDL.
Separat, o echipă de la University of Bonn a raportat că o intervenție dietetică bazată aproape exclusiv pe terci de ovăz, timp de două zile, a redus LDL cu aproximativ 10%, efect menținut încă șase săptămâni.
În acest context, includerea regulată a alimentelor fermentate cu culturi vii – iaurt natural, chefir, varză murată nepasteurizată, kimchi, kombucha fără zahăr adăugat – poate contribui la un profil metabolic mai echilibrat.
Nu e vorba de un singur aliment care „vindecă” colesterolul, ci de un tipar alimentar care susține un microbiom divers și un metabolism stabil. Iar dacă indiciile pornesc din intestin, efectele pe care le urmărim cu toții se văd în inimă.
