Visele pot deveni un instrument de orientare în viața de zi cu zi prin practica Active Dreaming

Visele ne însoțesc de când ne știm, privite când ca simple ecouri ale subconștientului, când ca repere interioare care ne pot schimba pasul în lume. Într

-un dialog cu Ana Maria Ștefănescu, trainer și dream teacher, pe tema „Visul ca ghid și cale de manifestare asupra vieții pe care ne-o dorim”, am explorat cum pot deveni visele un sprijin real în dezvoltarea personală, ce propune practica „Active Dreaming” și cum ne putem reconecta conștient la spațiul oniric.

Discuția a atins și felul în care unii oameni povestesc despre „vizite” din alte realități, dar și modul în care experiențele nocturne pot funcționa ca un instrument de orientare în viața de zi cu zi.

Invitată să explice ce înseamnă „Active Dreaming”, Ana Maria Ștefănescu o descrie ca pe „o sinteză originală de perspective moderne în lucrul cu visele și tehnici din vechime”. Miza, spune ea, este să aduci „energie și ghidare din lumea visului în viața de zi cu zi”.

Metoda îi încurajează pe oameni să lase, pentru o vreme, deoparte reflexul interpretării.

„Interpretarea – cea care de prea multe ori ne duce către experimentarea realității la mâna a doua, pentru că nu face decât să opereze cu tipare mentale pre-existente –”, explică ea, poate estompa ceea ce visele au mai viu: energia lor.

„Active Dreaming” propune apropierea directă de această energie, reconectarea cu emoțiile și renunțarea la analiza uneori sterilă.

Prin „tehnici specifice, originale”, abordarea lucrează împotriva blocajelor în raționalizări sau etichetări grăbite, astfel încât „reușim să ne lăsăm deopotrivă influențați și educați de vise, în cel mai bun sens al cuvântului”.

Când vine vorba despre a separa „visele care ne ghidează” de „frânturile din subconștient”, răspunsul ei e fără ocol: „De fapt, toate visele au menirea să ne ghideze – fie că vorbim despre cele simbolice sau nu.”

Cheia, adaugă, nu stă într-o rețetă universală, ci în exercițiu și atenție susținută la propriile realități onirice, în timp ce fiecare își construiește propriul „dicționar” de vise. Astfel, mesajele devin recognoscibile, iar drumul dintre noapte și zi, mai ușor de parcurs.