Un pacient declarat vindecat de cancer poate descoperi, la câțiva ani distanță, că inima îi este grav afectată de tratamentul care i-a salvat viața.
Este paradoxul pe care îl dezvăluie statisticile alarmante: peste 20 milioane de oameni sunt diagnosticați anual cu cancer, iar numărul lor va crește cu peste 70% în următorii 20 de ani.
Dintre cei care supraviețuiesc, cel puțin o treime vor dezvolta leziuni cardiace cauzate de chimioterapie sau radioterapie. Aceasta este cea mai periculoasă reacție adversă a tratamentelor oncologice – iar consecințele pot fi ireversibile. Boala cardiacă post-terapie nu apare neapărat imediat.
Uneori, primele semne se manifestă după câteva ședințe de chimioterapie. Alteori, efectele se instalează abia după 5-10 ani de la încheierea tratamentului. Pacientul simte o oboseală inexplicabilă, respiră greu la cel mai mic efort sau chiar în repaus, iar gleznele și abdomenul i se umflă.
Apar greața și scăderea poftei de mâncare. Inima, lovită direct de toxicitate, își pierde din forță – mușchiul cardiac moare sau funcția lui se „paralizează”. Rezultatul este insuficiența cardiacă, adesea fără șanse de recuperare, în ciuda tratamentelor cardiovasculare maxime.
Dar toxicitatea nu se oprește la mușchiul inimii. Chimioterapia și radioterapia pot distruge arterele coronare, îngustându-le prin depuneri de colesterol. Pacientul poate face angină pectorală sau chiar infarct miocardic.
Riscul este și mai mare la cei sedentari, fumători, supraponderali sau obezi, cu hipertensiune, diabet sau colesterol crescut. Durerea în piept, care iradiază spre brațul stâng, mandibulă sau spate, apare la efort, după o masă copioasă sau în urma unui stres emoțional.
Uneori, însoțită de transpirații, greață și vărsături. Arterele din alte zone ale corpului nu sunt nici ele ocolite. Chimioterapia lezează vasele cerebrale, carotidele, arterele renale și pe cele ale membrelor inferioare.
Radioterapia, în schimb, calcifică pereții arteriali, iar efectele se văd abia după cel puțin 5 ani de la terminarea ședințelor. Valvele inimii pot fi și ele afectate, mai ales dacă exista deja o boală preexistentă.
Pacientul poate fi asimptomatic sau, dimpotrivă, poate simți sufocare, oboseală extremă și chiar leșin. Aritmiile reprezintă un alt pericol. Chimioterapia poate declanșa ritmuri cardiace rapide sau lente, uneori de scurtă durată, alteori persistente, fără revenire la normal.
Palpitațiile, durerea toracică, oboseala sau pierderea cunoștinței sunt semnele de alarmă. Mai rar, chimioterapia inflamează pericardul, iar radioterapia poate duce la hipertensiune pulmonară – complicații cu prognostic rezervat.
Pentru a face față acestor riscuri, medicina a creat o ramură nouă, interdisciplinară: cardio-oncologia. Cardiologi, oncologi, hematologi, radioterapeuți și chirurgi lucrează împreună pentru a stabili schema optimă de tratament a cancerului, cu cel mai mic risc cardiovascular.
Pacientul este monitorizat pe tot parcursul terapiei și mult timp după încheierea ei. Dacă apar efecte adverse, echipa le diagnostichează prompt și le tratează. Diagnosticul cardiotoxicității se bazează pe o evaluare complexă: istoricul pacientului, examenul clinic și investigații.
Electrocardiograma este esențială, dar ecografia cardiacă rămâne cel mai important test – măsoară funcția inimii, dimensiunile cavităților și starea valvelor. În cazuri selectate, se recurge la rezonanță magnetică cardiacă sau tomografie toracică. Prevenția este cheia.
Consultul cardiologic înainte de începerea tratamentului oncologic identifică factorii de risc, optimizează medicația și stabilește riscul individual de cardiotoxicitate. Monitorizarea ulterioară permite depistarea precoce a complicațiilor.
Astfel, cardio-oncologia oferă o evaluare personalizată, multidisciplinară, care urmărește un singur scop: vindecarea cancerului fără a sacrifica inima pacientului.
