O grămadă de oameni cred că, odată cu diagnosticul de diabet, grișul devine un aliment interzis, ceva care nu-și mai are locul în farfurie.
Specialiștii în endocrinologie vin însă cu o altă veste: da, poți mânca griș, dar sub anumite condiții atât de stricte încât schimbă complet modul în care te raportezi la el. Miza nu este dacă îl incluzi sau nu, ci cum și cât.
Grișul iese din sfera alimentelor „sigure” tocmai pentru că-i sărac în fibre și bogat în carbohidrați. El este, de fapt, un produs rafinat, ceea ce înseamnă că organismul îl digeră rapid și trimite glucoza în sânge aproape în avans.
În timp ce o porție de cereale integrale te ține pe loc, cu eliberare lentă de zahăr, grișul accelerează procesul. Așa apar acele vârfuri glicemice pe care orice diabetic vrea să le evite. Iar dacă porția este mare, efectul se multiplică.
Cât de relevant este indicele glicemic?
Indicele glicemic al grișului se situează între 54 și 66, adică la un nivel pe care nutriționiștii îl numesc moderat. Dar numai cifra asta nu spune toată povestea. Încărcătura totală de carbohidrați și cantitatea pe care o mănânci decid, de fapt, cum răspunde corpul tău.
Un aliment cu indice glicemic moderat poate fi la fel de periculos ca unul cu indice ridicat, dacă porția este dublă sau triplă. De aceea, controlul cantității rămâne cea mai importantă regulă.
Combinațiile care reduc impactul glicemic
Există însă trucuri care pot reduce impactul. Dacă grișul este asociat cu legume pline de fibre, cu proteine slabe sau cu grăsimi sănătoase, digestia încetinește, iar zahărul ajunge în sânge treptat. Nu mai e același aliment servit singur.
O masă echilibrată, construită împreună cu medicul sau nutriționistul, poate transforma un preparat riscant într-unul acceptabil. Totul depinde de combinația din farfurie. Ce pui lângă griș contează la fel de mult ca grișul însuși.
Un desert gras și dulce, cu unt și zahăr, are un efect metabolic complet diferit față de o porție gătită cu legume și carne slabă. Aceeași materie primă, două realități complet opuse pentru glicemie.
Alegerea ingredientelor și dimensiunea porției dictează, în final, dacă acest aliment rămâne un pericol sau devine un prieten gestionabil.
