Un rezultat care iese din tipar la o simplă hemogramă nu înseamnă automat un diagnostic de cancer. De multe ori, însă, tocmai această analiză banală declanșează o serie de investigații care pot schimba cursul vieții unui pacient. Totul pornește de la câteva cifre care nu arată bine pe buletin.
Un număr neobișnuit de mare de globule albe, o hemoglobină scăzută sau un nivel prea mic de trombocite îi determină pe medici să privească dincolo de rezultatul brut.
În spatele acestor valori se poate ascunde o afecțiune hematologică, dar și o simplă infecție, o carență de nutrienți, efectul unui medicament sau o problemă care afectează măduva osoasă. Aici apare prima distincție pe care specialiștii o subliniază cu insistență.
Hemograma este un instrument de screening, nu un verdict.
„Hemograma este un instrument eficient de screening, dar diagnosticarea cancerului de sânge necesită o evaluare detaliată și investigații suplimentare”, spune dr. (Brig) Satyaranjan Das, director senior în Hemato-Oncologie și Transplant de Măduvă Osoasă la Max Super Speciality Hospital, Noida.
Analiza oferă informații despre hemoglobina și hematocritul, iar în funcție de tipul testului, și despre dimensiunea și caracteristicile globulelor roșii.
Pentru orientare, American Cancer Society indică drept intervale de referință uzuale la adulți aproximativ 5.000-10.000 de globule albe pe microlitru, 4,2-6,1 milioane de globule roșii pe microlitru, o hemoglobină de aproximativ 12-18 g/dL și 150.000-450.000 de trombocite pe microlitru.
Dar aceste repere nu sunt bătute în cuie: variază de la un laborator la altul și se ajustează în funcție de vârstă și sex. Prin urmare, o singură valoare care depășește intervalul nu trebuie citită ca un semn de cancer.
Medicii devin mai atenți atunci când modificările sunt importante, persistă în timp sau nu au o explicație clară, mai ales dacă sunt afectate simultan mai multe tipuri de celule sanguine.
În anumite forme de leucemie, de pildă, globulele albe pot fi foarte numeroase, în timp ce globulele roșii și trombocitele scad. Uneori, în sânge apar și globule albe imature, numite blaști. Asemenea rezultate pot trăda o disfuncție la nivelul măduvei osoase și cer investigații suplimentare.
„Modificările acestor valori pot ajuta la depistarea afecțiunilor hematologice sau a problemelor măduvei osoase”, explică dr. Das. Există însă o precizare esențială: valorile anormale nu sunt specifice cancerului. O infecție poate modifica numărul globulelor albe.
O carență nutrițională poate provoca anemie. Medicamentele și alte boli pot afecta, la rândul lor, hemograma. Cu alte cuvinte, analiza îi semnalează medicului că ceva merită atenție, fără să-i spună exact despre ce este vorba.
Investigațiile care confirmă sau infirmă suspiciunea
De aceea, cancerele de sânge nu se diagnostichează doar privind dacă valorile sunt prea mari sau prea mici. Când există suspiciunea de leucemie, medicii pot examina la microscop un frotiu de sânge periferic pentru a evalua dimensiunea, forma și gradul de maturizare al celulelor.
În multe situații devine necesară și examinarea măduvei osoase, pentru că leucemia debutează în țesutul din interiorul măduvei în care se formează celulele sanguine.
Investigațiile pot merge mai departe: citometrie în flux, teste citogenetice și teste moleculare sau secvențiere de nouă generație, în funcție de boala suspectată. Aceste proceduri ajută la identificarea tipului de celule anormale și, uneori, a unor modificări genetice specifice.
După cum precizează dr. Das, în funcție de situația clinică, medicii pot evalua celulele sanguine prin „citochimie, citometrie în flux, teste citogenetice sau secvențiere de nouă generație”.
Testele se pot face pe probe de sânge sau de măduvă osoasă, iar unii pacienți ajung să aibă nevoie de o biopsie a ganglionului limfatic sau a măduvei osoase. Ce poate totuși să ofere o hemogramă?
Îi ajută pe medici să identifice un nivel scăzut al hemoglobinei sau alte semne de anemie, valori crescute ori scăzute ale globulelor albe, valori scăzute sau crescute ale trombocitelor, tipare care pot sugera o infecție sau o altă afecțiune hematologică, modificări care pot indica probleme la nivelul măduvei osoase și anomalii care necesită investigații suplimentare.
În schimb, o hemogramă luată singură nu le poate spune, în general, medicilor dacă rezultatul anormal indică în mod sigur un cancer, care este tipul exact de cancer de sânge, care sunt caracteristicile genetice ale celulelor canceroase, cât de mult a progresat boala sau ce tratament va fi cel mai eficient.
Pentru anumite tipuri de cancer de sânge, analizele de sânge pot oferi totuși suficiente informații pentru stabilirea diagnosticului.
Leucemia limfocitară cronică, de exemplu, poate fi diagnosticată adesea prin analize de sânge combinate cu citometrie în flux, în timp ce alte forme de leucemie necesită, în general, examinarea suplimentară a măduvei osoase.
Un rezultat modificat nu este un verdict
Un rezultat modificat trebuie interpretat în context, mai ales dacă schimbarea este importantă, persistă în timp sau vine la pachet cu simptome precum oboseală inexplicabilă, infecții frecvente, apariția neobișnuită a vânătăilor sau a sângerărilor.
O singură valoare de pe buletinul de analize reprezintă doar o parte din imaginea medicală. Mesajul principal, potrivit dr. Das, este că hemograma poate funcționa ca un important semnal de alarmă, dar nu reprezintă un verdict de cancer.
Medicul analizează simptomele pacientului, istoricul medical, examenul clinic, rezultatele analizelor anterioare și investigațiile suplimentare de laborator sau ale măduvei osoase înainte de a stabili un diagnostic.
